The Squid and the Whale (Calamarul si balena), tradus inept prin Cainele si pisica, te umple, simultan, de usurare si invidie in legatura cu parintii tai. Usurare, pentru ca iti dai seama ce norocos ai fost (e greu de presupus ca ar fi putut fi mai nevrotici decat cei de aici) si invidie pentru ca tu n-ai avut parte de o asemenea educatie boema.
Filmul, incununat cu o gramada de premii si de acolade critice, e povestea semiautobiografica a regizorului Noah Baumbach, copilul scriitorului Jonathan Baumbach si al criticului de film Georgia Brown (ma intreb daca parintii ii mai vorbesc dupa asemenea revelatii dureroase). Insa regizorul a avut bunul-simt sa-si construiasca alterego-ul in persoana unui pusti razgaiat care fura fraze sforaitoare de la taica-su si muzici epatante de la Pink Floyd si care crede intotdeauna ca i se cuvine mai mult. Asa ca pelicula poate fi privita si ca o mostra acerba si catarctica de autocritica.
Este radiografia unui divort dintre doi intelectuali inepti ca parinti, ceea ce, la prima vedere, ne-ar putea duce cu gandul la o corcitura dintre Kramer contra Kramer si The Royal Tenenbaums. Toti protagonistii sunt, intr-un fel sau altul, la fel de raniti, fracturati, pierduti sau stangaci in timp ce incearca sa navigheze stramb prin cosmarul creat de disolutia familiala, ca si eroii filmului lui Wes Anderson. Dar Baumbach nu are viziunea ironica a acestuia, ci prefera o confruntare mai abrupta dintre emotiile devastatoare si contrastante ale personajelor. Filmul sau e o cronica a micilor si marilor batalii care acompaniaza separarea, de la duelul pentru custodie la disputele egoiste in legatura cu bunurile comune, la tacticile cele mai corozive, printre care si aceea de recrutare a unui copil pentru spionarea fostei "jumatati".
Jeff Daniels e uluitor in rolul tatalui, Bernard Berkman, un monstru de egoism al carui ego il infasoara pe fiul sau ca un calamar (sau ca o balena?). El e un actor care a avut rareori sansa de a domina un film, pana aici, unde are clasica partitura a vanitatii ranite. Dupa o glorie timpurie, Berkman nu mai atrage atentia criticilor, in timp ce sotia sa, Joan (mereu superba Laura Linney), se bucura de un succes literar din ce in ce mai mare. Atunci cand Bernard ii sugereaza, paternal, schimbari in proza, ea refuza, asa ca balanta puterii se rastoarna, in mod fatal.
Walt, fiul cel mai mare, impartasesete mania tatalui sau in ceea ce-o priveste pe mama, pe care o considera o tarfa, in timp ce mai tanarul Frank ramane baiatul mamei si recupereaza lipsa masculului alfa printr-un ritual de marcare a locului (mai precis, isi intinde sperma pe culoarele scolii). Walt e bucatica rupta din taica-su, minus talentul. Dupa ce e prins ca i-a plagiat pe Pink Floyd la o serbare scolara, ne devine clar ca se judeca dupa niste standare prea ridicate ca sa se mai oboseasca sa creeze ceva. Lipsa solutiilor si anxietatea rezoneaza in fiecare cadru al acestei capodopere minore - am mai vazut povestea de-o mie de ori si totusi nu putem anticipa nimic; totul vine ca o completa - si disfunctionala - surpriza. Asemenea personajelor, luam partea unuia si a altuia doar ca sa fim dezamagiti si apoi iar recuceriti. Nici Bernard, cu barba lui de intelept si privirea ce arunca flacari de indignare, nu este in totalitate detestabil: durerea lui e atat de vie incat e palpabila, iar Daniels isi inconjoara personajul cu o aura de incredulitate si stupoare: e un rege detronat care se uita brusc in jur si gaseste doar un singur aliat - pe fiul sau. Ceea ce, finalmente, ne ucide simpatia pentru el este faptul ca nu se poate abtine sa-si foloseasca putina putere care i-a mai ramas ca sa-si manipuleze fiul.
The Squid and the Whale (Cainele si pisica); regia Noah Baumbach, cu Jeff Daniels, Laura Linney, Jesse Eisenberg, Owen Kline. Distribuit de New Films Romania. Premiera romaneasca: 30.06.2006
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
