"Cand Henry a cunoscut-o pe Clare, ea avea sase ani, iar el avea treizeci si sase. S-au casatorit cand ea avea douazeci si trei, iar el avea treizeci si unu." Acestea sunt frazele care au insotit cartea lui Audrey Niffenegger (Sotia calatorului in timp, Tritonic, 2007) in toate limbile in care a fost tradusa, in recenzii, in comentarii pe bloguri si forumuri (cu mici variatii determinate de insiruirea necronologia a faptelor in roman, dar si de existenta primelor doua capitole intitulate Prima intalnire. Unu si Prima intalnire. Doi - in acesta din urma Henry are 28 de ani, iar Clare 20).
Care este povestea? Henry De Tamble, bibliotecar la Biblioteca Newberry din Chicago, sufera de o cronoafectiune: din cand in cand, ceasul lui genetic se reseteaza si el se trezeste aruncat in diferite timpuri ale vietii lui, in trecut sau in viitor. Asa o cunoaste pe Clare Abshire, o studenta la arte, care ii va deveni, la un moment dat, sotie. Naratiunea prezinta punctele de vedere ale celor doi, de multe ori asupra acelorasi evenimente, ca o ilustrare a faptului ca nu exista o realitate absoluta, ci doar realitati subiective. Cititorul intelege cu adevarat momentele doar vazute prin ochii ambilor protagonisti.
Este o poveste de dragoste, frumoasa, sensibila, complexa, dura, sfasietoare la finalul cartii. Este greu de facut un rezumat, si nici nu intentionez asta. Cartea este prea frumoasa pentru a fi citita doar ca sa vezi "ce se intampla", arta scriitorului - si Audrey Niffenegger este chiar o Scriitoare, cu majuscula - consta, mai ales, in CUM spune, nu neaparat in CE spune. Cine vrea sa faca un rezumat va trebui sa deconstruiasca bucata cu bucata tot esafodajul creat de autoare si sa recompuna acest puzzle intr-o ordine cronologica (fiecare capitol este datat). Dar cui foloseste? Nu cumva farmecul amintirilor e tocmai acela ca vin fara nici o logica (aparenta) decat aceea a micilor amanunte care ne ordoneaza, de fapt, viata? Si, apropo de asta, Niffenegger este neintrecuta in arta amanuntelor (mancare, locuri, activitati casnice, sportive sau artistice) - lucru care face sa creasca imens nota pe care cititorul i-o acorda traducatoarei Ona Frantz.
De remarcat sunt si personajele secundare care intervin in poveste. Familiile celor doi, prietenii, colegii de serviciu nu apar gratuit in roman, nu sunt doar ca decor, ci chiar pun umarul la dezvoltarea celor doua personaje principale - nu se stie care e mai principal decat celalalt. Dar, din moment ce romanul se numeste Sotia calatorului in timp, e clar ca Niffenegger nu si-a propus sa ne lamureasca cum e cu calatoriile in timp (folosind tema SF doar ca pretext), ci a vrut sa ne spuna povestea unei femei indragostite si a casniciei ei. "Am vrut sa scriu despre o casnicie perfecta care este pusa la incercare de ceva ce se afla in afara controlului celor doi", declara Niffenegger intr-un interviu.
A rezultat un roman remarcabil care, si azi, la patru ani de la aparitie, este in topul vanzarilor pe amazon.com. si care va ramane acolo si dupa ce, in noiembrie, va avea loc premiera filmului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
