Reflecţiile de mai jos, improvizate, dar nu intenţionatghiduşe, mi-au fost induse de lectura, intru odihnă, a uneisimpatice cărţulii apărută la Editura Nemira: Ghidul leneşului.Mic tratat pentru leneşi rafinaţi, de Tom Hodgkinson (foto).Nimic mai potrivit pentru o dimineaţă mohorâtă, in care nu ai chefsă te ridici din aşternutul seducător, deşi pustiu, decât sădeschizi un astfel de volum care-ţi incurajează, prompt, moleşeala.Şi care, in plus, are darul de a nu-ţi pune prea tare mintea lacontribuţie, fiind destinat unor asemenea momente.
Dar datoria m-a scos din plăcuta stare şi m-a făcut să-mi daucu părerea, nu atât de jovial şi de convins pe cât se arată autorulghidului mai sus amintit, despre lene. Asta pentru că de mic mi s-ainoculat eronata ipoteză că nimic nu este mai detestabil pe lumeaasta decât un om leneş. Ce-i drept, in copilăria mea lenea era unpăcat capital, căci comunismul nu tolera inactivitatea,condamnând-o prin tot felul de produse (comice azi)propagandistice, ce indemnau la muncă, la depăşirea planului. Maitârziu, m-am bucurat să găsesc eseuri semnate de rafinaţi aigândirii precum Al. Paleologu sau Andrei Pleşu, care reevaluaumeteahna cu pricina, considerând-o demnă de toată stima.
Lenea nu este, contrar inerţiilor, o impotenţă a gândirii, osterilitate faptică. Dimpotrivă: e o obligatorie etapă inelaborarea oricărei activităţi mai acătării. Eu unul o consider unsemn de respect faţă de propriul intelect şi, dacă Domnul a fostmai milostiv, faţă de propria inteligenţă. Naturile agitate nu işirezervă răgaz pentru a filtra cognitiv ceea ce infăptuiesc, iarasta conduce de cele mai multe ori la o dezorganizare vizibilă.Lenevind nu faci decât să contempli (activitate eminamentemasculină, de aceea probabil imi repugnă cucoanele poltrone;femeilor lenea nu le şade bine dacă nu le imprimă o lascivitatesalvatoare: dar şi când se petrece astfel...). Or, lumea din jur secere mai ales contemplată şi abia apoi manipulată, organizată, pusăla cale.
Nu cred in opreliştile pe care obiceiul oriental de a tândălipe canapea, in pat le-ar pune in calea realizării cine ştie cărormăreţe planuri. Am găsit, cu ani in urmă, intr-o carte a luiPaleologu (Bunul simţ ca paradox) o frază pe care incerc s-oaproximez: "Lene insurmontabilă nu ne provoacă decât lucrurilepentru care suntem funciarmente incapabili". Are dreptate, cumaltfel? O cunosc pe propria-mi piele: persoanele care par extrem deactive au şi o rarisimă disponibilitate de a se deda cu maximăvoluptate lâncezelii. Numai că există diverse moduri de a lenevi:multe sunt cu mult mai lucrative, in plan spiritual, desigur, decâtmunca propriu-zisă. Prima reacţie pe care o experienţă copleşitoareţi-o impune este repaosul. Ai nevoie de niţică pasivitate, de relaşpentru a rumega ceea ce se intâmplă. Cărţile care mă copleşesc,care mă domină, stilistic sau altfel, imi impun, inainte de toate,tăcerea. Simt nevoia de a mă despărţi pentru o vreme de ele, pentrua avea după aceea curajul de a le "ataca". E o mostră de leneconstructivă, pentru că numai in acest mod totul se poatesedimenta, se poate decanta.
Cei inţelepţi mereu au tras o gură de aer inainte să se apucede o treabă mai importantă. E o glumă grăitoare in aceastăprivinţă: acostat de un tânăr cu intrebarea: "ce faci, bade, şezişi cugeţi?", bătrânul răspunde fără să şuguiască: "Nu, numai şed".Uneori e nevoie dor să şedem, pur şi simplu. Cine nu ştie să facăasta la timpul potrivit, nu dă randament. Şi ratează una dinplăcerile vieţii. Care nu sunt chiar atât de multe incât să nepermitem să le ocolim, din obtuzitate, din prejudecată.
Prin urmare, să fim leneşi, măcar din când in când. Pentru căea poate fi un filtru care ne temperează ieşirile, care nestimulează imaginaţia.
Din lene, inchei subit aici...
BOGDAN CRETU (nascut la 21 ianuarie 1978, in judetulConstanta) este lector la Catedra de Literatura Romana din cadrulFacultatii de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi. Doctorin filologie, cu distinctia magna cum laudae, din iulie2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorari in critica sieseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilordin Romania; Premiul pentru debut al revistei "Convorbiriliterare"); Matei Visniec - un optzecist atipic (Premiulpentru debut al "Ziarului de Iasi", nominalizat la Premiul pentrudebut al revistei "Romania literara"), Lecturi actuale. Paginidespre literatura romana contemporana (Premiul pentru criticaal revistei "Ateneu"), Utopia negativa in literatura romana.Cronicar literar, eseist; a publicat in jur de 500 de articole indiferite reviste culturale. Semneaza prefete la numeroase volume,antologii etc. Redactor al revistei "Paradigma". Membru al UniuniiScriitorilor din Romania si al Asociatiei pentru LiteraturaGenerala si Comparata. Din 2006, semneaza o rubrica saptamanala in"Ziarul de Iasi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" aRadio Iasi, din 2006.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
