Drumul prin lume al icoanei a fost la fel de spinos, de plin cu obstacole, ca si cel al artistului iconar, cel ce, indiferent de epoca in care a creat, si-a gasit, dupa felurite rataciri si ispitiri, adevarata cale in reprezentarea istoriei si a personajelor sacre ale crestinismului.
Icoana a trecut prin perioade cand a fost pusa la mare cinste si prin epoci intunecate, cand a fost surghiunita si interzisa. Spre a-si implini menirea, iconarul a trebuit mereu sa se imbunatateasca pe sine, sa apuce pe un drum ingust din punctul de vedere al artistului macinat de orgoliu creator, un drum plin cu reale obstacole.
A invins icoana la inceput de mileniu III? Daca privim ce iese din mana unei artiste ca Elena Murariu, am zice ca da. Daca ne lasam coplesiti de invazia falselor icoane, pretutindeni prezente, ne punem serioase semne de intrebare. Singura certitudine este ca, astazi, arta icoanei a intrat in contemporaneitate ca un limbaj cu totul aparte si ca a-l profesa cu sinceritate reprezinta o vocatie in sine. Vocatia Elenei Murariu, pictorita care, alaturi de Gabriela Patulea Dragut si Maria Constantinescu, expune acum la Palatul Mogosoaia, formand un trio ce aduce frumoasa si sincera slavire lui Dumnezeu. E vorba de fapt despre trei expozitii personale, deschise in diferite spatii ale palatului, dar care, urmarind sa transmita acelasi mesaj, pot fi privite ca un singur eveniment. Cea mai tanara dintre cele trei doamne, Elena Murariu, s-a apropiat treptat de maiestria smerita a pictorului de icoane. Astazi lucreaza in spiritul traditiei, urmand regulile precise ale unui mestesug vechi, spre a le da viata lunga reprezentarilor ei, fie ca sunt icoane, fie ca e vorba de grafica religioasa. Lucrarile Elenei Murariu au scapat de povara obsesiei de a fi originale, dobandind in schimb rafinament si apropiindu-se de adevarul celor nevazute.
In camaruta stramta si alba ca o chilie a foisorului de la Palatul Mogosoaia, expunerea de desene pe hartie sau pergament - foarte apropiate de cele ale iconarului - a Elenei Murariu reprezinta o invitatie de a parcurge vizual smeritul drum al credinciosului spre purificare spirituala, in perioada Postului mare. Tocmai de aceea, principalele motive abordate de artista in respectiva serie de lucrari sunt cele legate de tainele la care crestinul practicant poate accede prin propria lui sarguinta: spovedania si impartasania. Dar, asa cum e firesc, si tema Rastignirii, a sacrificiului mantuitor, este tratata cu atentie, ocupand un loc central in expunere. Sunt desene delicate, epurate de materialitate, cel mai adesea monocrome. Stralucirea vine doar din portiunile unde, conform canoanelor de reprezentare, e folosita foita de aur. Austeritatea lor sugereaza nevoia de postire a ochiului. Dar poate cel mai graitor vorbeste despre artista felul in care ea se iscaleste. Dedesubtul fiecarei lucrari de grafica cu subiect religios sta frumos caligrafiat: "de mana" sau "din mana" sau "prin mana" Elenei Murariu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
