La Jalousie, cel de-al treilea roman publicat de Alain Robe-Grillet, dupa Les Gommes si Le Voyeur, s-a vandut in anul aparitiei (1957) intr-un tiraj de 100.000 de exemplare. Pentru epoca respectiva, cifra este uriasa si capata dimensiuni absolut tulburatoare daca stam sa ne gandim la gradul de dificultate al literaturii practicate de Robe-Grillet.
Barthes, Maurice Blanchot si Georges Bataille il ridicau in slavi pe autorul volumului Dans le labyrinthe, celebrandu-i fara retineri virtutile de "scriitor al privirii" si calitatile "scrisului alb". Ei bine, scriitura neutra, descrierile fastidioase, insistenta incapatanata si sacaitoare asupra detaliului nu erau, cum nu sunt nici azi, de natura sa incurajeze publicul. Cu toate acestea, Noul roman francez, al carui lider incontestabil si teoretician de prim rand a fost Robe-Grillet, se citea cu fervoare in epoca (nu doar in Franta) si suscita pasiuni polemice la nivel public, de pe urma carora editorii aveau numai de profitat. Desigur, ne aflam intr-o perioada de mare efervescenta culturala, in care provocarile intelectuale nu erau destinate doar unui public de nisa, ci societatii intregi.
Alaturi de Robe-Grillet, "papa" al noului filon literar francez, faceau tiraje apreciabile scriitori adusi, oarecum anapoda, in acelasi fagas, precum Claude Simon, Robert Pinget, Michel Butor sau Nathalie Sarraute. Ipoteza potrivit careia teoreticianul R-G este superior artistului, dublata de ideea demolatoare ca artistul, profund indigest, a facut audienta (doar) gratie unui context istoric-cultural fast, nu l-a descumpanit niciodata. Ba chiar l-a instigat artisticeste, facandu-l sa persiste nu doar in spatiul literaturii propriu-zise, ci si al cinematografiei. Autor a circa zece filme, provocatoare toate, Robe-Grillet a explodat in spatiul celei de-a sapte arte cu Anul trecut la Marienbaad (1961), o emblema a filmului intelectual, caruia i-a semnat, impreuna cu Alain Resnais, scenariul. Un film cu naratiune deconstruita, ca si romanele sale de pana atunci, care va constitui un reper pentru cinematografia franceza.
Dupa 1966, se va rataci in pelicule cu fantasmari erotice (Trans-Europ-Express, Glissements Progressifs du Plaisir sau La Belle Captive), cu pasaje licentioase despre tinere suferind in ghearele unor maniaci sexuali. Cel care spunea despre sine, intr-o criza de paranoia cu cromatica daliniana: "Sunt hegelian si sartrian. Dar si brechtian. Mereu anarhist. Nu cred in ordine, ci in identitatile instabile", avea sa-si mute intregul talent literar in aceasta directie erotizanta care, dupa toate probabilitatile, ii devenise o a doua natura. Cu atat mai mult cu cat spatiul intim ii era, si el, coplesit de convietuirea cu Jeanne de Berg (Catherine Robe-Grillet), regina a prozei sado-maso franceze.
In ciuda tuturor eforturilor, Alain Robbe-Grillet, fostul inginer agronom, nu s-a integrat niciodata in lumea institutionala a literelor. Academia franceza l-a ales in 2004, asezandu-l in fotoliul lui Maurice Rheims. A refuzat sa poarte vesmantul verde si sabia nemuritorilor, dupa care n-a catadacsit sa onoreze traditia discursului de omagiere a predecesorului sau. Pana la urma, ceremonia de primire n-a mai avut loc, iar academicianul a triumfat, refuzand glorios academismul. A fost ultima mare ratacire printr-un labirint din care a izbutit sa iasa de-abia cu o luna in urma, pe 17 februarie 2008, la varsta de 85 de ani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
