Teatrul romanesc - asa ar trebui sa sune raspunsul, atat in varianta lucida, cat si in varianta triumfalista. Asta, desigur, teoretic. Practic, povestea se complica.
FNT a fost gandit, initial, ca un fel de "mostra" a celor mai bune productii scenice aparute pe durata unui an, fie acesta calendaristic ori teatral. La ora cand aceasta gandire s-a transformat pentru prima oara in fapta si inca o vreme dupa aceea, pe scenele nationale existau spectacole create de Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Andrei Serban, Silviu Purcarete, Alexandru Tocilescu, Catalina Buzoianu, G‡bor Tompa, Alexander Hausvater, Victor Ioan Frunza, Alexandru Dabija, Mihai Maniutiu, Alexandru Darie - cu totii, atunci, aflati nu numai intr-o forma de varf, ci si intr-o dispozitie creatoare efervescenta (va mai amintiti ce credinte si sperante umpleau spatiul dintre noi si dinlauntrul nostru?); se anuntau, cu entuziasm si elanuri reformatoare, alti regizori care, tineri sau inca tineri, debutau in asteptarea plina de insufletire a "breslei" - L‡szl- Bocs-rdi, Vlad Massaci, Sorin Militaru, Cristian Theodor Popescu... si, brusc, imi dau seama ca trebuie sa ma opresc, pentru ca, altfel, acest capitol s-ar dilua intr-o insiruire de nume ce nu ar (mai) spune nimic cititorului: numele unor autori de spectacole trecand precum meteorii prin atmosfera tare a scenei de arta, pentru a se indrepta spre alte - mai confortabile - teritorii ori, vai!, spre mediocritatea rutinei. Cand "pe piata" au inceput sa intre Radu Afrim, Radu-Alexandru Nica, Ana Margineanu, Gianina Carbunariu, Alexandra Badea, datele problemei se schimbasera, deja, radical; aparuse, tocmai, PIATA. Tot astfel cum a aparut si anul acesta, printre "modulele" FNT; e drept, pe site-ul festivalului, la pagina "Piata de teatru" nu figureaza niciun articol. Sa fie de bine ori de rau?
Breviarul istoric de mai sus a avut drept scop situarea prezentei editii a festivalului in peisajul teatral general, unde majoritatea numelor inventariate sunt active in continuare, dar intr-un context drastic si, in unele cazuri, dramatic modificat. In acest context, selectia operata de criticul Cristina Modreanu, director artistic al Festivalului National de Teatru pana in 2010, are calitatea stranie de a fi, in acelasi timp, surprinzator de generoasa si inexplicabil de restrictiva.
Afisul editiei 2008 a FNT (altminteri, departe de a fi, dupa parerea mea, o izbanda de conceptie si/sau de realizare), infatisand cativa "simpli cetateni" asezati pe o banca intr-un parc, parea sa fagaduiasca, asa cum fagaduia si unul dintre numeroasele materiale "promotionale", diversificarea ofertei artistice si apropierea ei de gustul cat mai multor categorii de spectatori. In realitate, s-a intamplat exact invers: in festival au (pre)dominat spectacolele asa zicand nonconformiste (ce ar putea insemna asta, in arta?), "provocatoare", cu adresa clara (cand nu declarata) catre publicul tanar sau foarte tanar, lipsind in schimb, aproape cu desavarsire, cele susceptibile sa intereseze, cum se spune, toate categoriile de varsta. Observatia se refera la componenta "bastinasa" a FNT; spectacolele aduse din strainatate alcatuiesc un capitol aparte si care merita o tratare separata; de altfel, chestiunea insasi a fizionomiei pe care o capata, in conditiile cresterii exponentiale a participarii internationale, un festival care continua sa se cheme National reclama o discutie de sine-statatoare. Intrucat este vorba, asa cum am precizat chiar de la inceput, despre o intalnire teatrala de gradul 0, comentariile pe marginea ei vor ocupa mai multe numere la rand, iar intrebarilor enuntate in prezentul articol le vom amana deocamdata posibilul raspuns.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
