*** (07.09)
Am visat cu… tata! Se putea altfel? Se făcea că am plecat acasă, la Jucu Nobil, împreună cu Ana, şi acolo el m-a luat deoparte şi mi-a spus, aşa, în mare taină, că, deoarece cărţile s-au înmulţit într-atât, s-a hotărât să-mi mai dea o cameră pe care să o transform în bibliotecă după cum voi socoti eu de cuviinţă, "doar n-o să lăsăm cărţile în drum", a zis. Apoi am scris cele ce urmează:
DE CE-AŞ FI TRIST?
de mai bine de 20 de ani tot românul îşi doreşte să vadă lumina de la capătul tunelului
din păcate au trecut la cele veşnice cu miile fără să vadă nici măcar luminiţa lui Ciorbea
e însă unii care au avut nesperata şansă de a zări lumineaţa lui Stelecanci ăl Bătrân,
din fericire
cu umilinţă şi smerenie, printre dânşii mă prenumăr,
şi-alături, între pături, singurătatea-mi se-ntinde,
prin urmare, de ce-aş fi trist?
mi-am împlinit toate profeţiile politice,
sunt un ins liber,
atunci - de ce-aş fi trist?
sunt bogat, sunt putred de bogat,
căci iubesc şi-s iubit,
prin urmare, de ce-aş fi trist?
sunt cel mai fericit bărbat din republică
căci sunt bunic, iar Daria,
la un an şi o zi de la naştere -
evenimentul zilei, pe plan mondial -
a făcut primii paşi de una singură,
atunci - de ce-aş fi trist?
ţara e pe drumul cel bun,
declară reprezentantul delegaţiei FMI în România,
prin urmare, de ce-aş fi trist?
mâţul lui Bazil s-a întors din exil,
un exil voluntar, desigur,
atunci - de ce-aş fi trist?
cel mai înverşunat duşman literar al meu
nu şi-a pierdut întru totul snaga,
prin urmare, de ce-aş fi trist?
Dumnezeu nu pare să-mi fi retras
definitiv, harul,
atunci, de ce-aş fi trist?
de ce-aş fi trist? căci şi eu am întomnat,
spre deplina satisfacţie a părintelui meu,
care se vrea nemuritor!
n-am vrut şi nu vreau cu nici un chip să sporesc
numărul bocitorilor jeluitorilor tânguitorilor de pe plai -
n-am îngăduit şi nu voi îngădui lamentaţiei să-mi spele creierul
şi totuşi, pe câmpul minat al poeziei mele
văd chipuri schimonosite, trupuri schiloade, corpuri sfâşiate -
sunt trist!
Doi tineri - băiat şi fată - se frământă frenetic, scoţând tot soiul de sunete, într-o indecenţă totală. Înşiraţi pe pietroaiele de la ţărm, pescarii manipulează undiţele impasibili.
Ne întâlnim, inevitabil, şi cu "piticii". Spălaţi, sătui, fericiţi, fac şi ei un giro.
***
Şi uite aşa s-a încheiat şi scurtul meu sejur genovez, dar cât de intens! Am scăpat şi de răceală, sper să nu se fi atins de Daria, din nou la drum, du-te, copile, pedalând prin ani!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
