Absolvent al Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti (1997), Narcis Dorin Ion (n. 1974) si-a indreptat atentia asupra unui domeniu sistematic ignorat pana in 1990: elitele si arhitectura rezidentiala din Romania. De altfel, aceasta este si tema unei teze de doctorat aflate in curs de elaborare. Lucrarile sale privind arhitectura rezidentiala - Castele, palate si conace din Romania; Mogosoaia. Trei secole de istorie (1702-2002); Castelul Bran. Resedinta a reginei Maria si a printesei Ileana; Bucuresti. In cautarea Micului Paris - s-au bucurat de succes la public. Ca director general al Muzeului Bran, Narcis Dorin Ion a inceput un amplu proces de restaurare si modernizare a acestuia.
- De unde va vine pasiunea pentru resedintele boieresti de odinioara? Desi sunteti foarte tanar si nu ati trait acele vremuri, totusi, din cartile dvs., reiese o mare iubire pentru acest domeniu.
- Totul a inceput in urma cu opt ani, cand am pornit sa ma documentez pentru elaborarea unui studiu despre castelele si palatele regale din Romania. Descoperirea, la Arhivele Nationale Istorice Centrale din Bucuresti, a unui impresionant fond documentar privitor la acest subiect si cercetarea lui sistematica timp de sase luni au dus la realizarea unei serii de articole dedicate resedintelor regale, in care am prezentat istoria detaliata a acestora: de la etapele construirii palatelor, pana la modul de viata de aici.
- Si cum v-ati indreptat atentia spre boieri si conacele lor?
- Tocmai din imboldul de a vedea ce s-a intamplat cu aceasta lume si cu resedintele de la tara, care au avut o soarta atat de trista. Avand ocazia nesperata de a vedea, cerceta si fotografia cateva sute din cele aproximativ 1.300 de astfel de cladiri si observand stadiul de degradare si distrugere tot mai avansata, mai ales dupa 1990, am facut un pariu cu mine insumi: sa incerc nu numai sa salvez imaginea acestor cladiri, dar si sa vad viata de dincolo de ziduri, sufletul acestor case, modul de viata seniorial, care m-a fascinat intotdeauna si pe care nu il cunosteam pana atunci decat din literatura. Si aici a intervenit marea sansa a vietii mele: intalnirea cu ultimii descendenti ai aristocratiei romane, cu boierii care supravietuisera regimului comunist. Am inceput astfel sa iau legatura cu domniile-lor, care au avut amabilitatea de a ma primi in casele domniilor-lor, facandu-ma astfel sa patrund intr-un univers cu totul special, sa cobor parca in timp, intr-o lume cu un parfum special, intr-o epoca fasta din istoria noastra. Am purtat indelungi discutii cu acesti rafinati aristocrati: Elena Aldea (n. Kretzulescu-Warthiadi), Elisabeta Balaceanu-Stolnici (n. Hagi-Mosco), Ioana Bratianu, Anca Burghele, Ioana Cantacuzino, Alexandra Callimachi, Rodica Callimachi, Ileana Kripp (n. Costinescu), Ana Georgescu (n. Bancila), Elisabeta Ghica, Tutu Georgescu (n. Oroveanu), Eugenia Greceanu, Georgeta Hariton (n. Tuduri), Mona Lalu (n. Mavrocordat), Smaranda Manu, Liana Micescu, Ileana Motoiu (n. Constantinescu), Maria Ioana Miclescu (n. Flondor), Lelia Murgescu (n. Florescu), Liana Nasta, Ioana Odobescu (n. Miclescu-Prajescu), Olga Racovita (n. Carp), Ioana Racotta, Roxana de Roma, Irina Riscutia (n. Polizu-Micsunesti), Maria Slatineanu (n. Carp), Ileana Sturdza (n. Manu), Alexandra (Didi) Sculy-Logotheti (n. Greceanu), Maia Sculy-Logotheti (n. Bujoiu), Sanda Maria Tatarescu-Negropontes, Elisaveta (Safta) Varlam (n. Rosetti), Suzanne Vrancea (n. Procopie-Dumitrescu), Mariuca Vulcanescu, Gheorghe Aldea, Constantin Balaceanu-Stolnici, Pascal Bentoiu, Radu Beldiman, Dan Berindei, Johnny Boxshall, Dimitrie Callimachi, Serban Cantacuzino, Ion Chrissoveloni, Neagu Djuvara, Dan Emanoil Dobreanu, Constantin Zamfir Ghica, Radu Scarlat Greceanu, Paul Laptev, Ion Mavrocordat, Istrate I. Micescu, Radu Alexandru Miclescu, Mihai Motoiu, Dan Nasta, Mircea Nasta, Teodor Negropontes, Tudor Otetelesanu, Alexandru Paleologu, Stefan Racovita, Petre Rosetti, Mihai Dimitrie Sturdza, Ion Varlam, Dinu Zarifopol.
- Cum ati fost primit in acest univers boieresc?
- Cu multa amabilitate si generozitate. Recunostinta mea fata de domniile-lor ramane nestirbita. Ii pastrez o amintire nestearsa domnului Radu Beldiman (Mosu Radu, cum era cunoscut intre prieteni), recent trecut in lumea umbrelor, care mi-a indrumat pasii prin toate aceste case boieresti si m-a ajutat, cu o devotiune rar intalnita, in toata cercetarea mea. Ghidat de domnia-sa, am putut patrunde intr-o lume aparte, fiecare dintre acesti aristocrati oferindu-mi cu larghete documente pretioase, fotografii de familie, informatii genealogice, sau relatandu-mi cu farmec istoria conacelor boieresti, evocandu-mi istoria unei lumi normale, a carei existenta a fost brutal intrerupta in anii regimului comunist. Ceea ce nu au putut distruge comunistii a fost tocmai aceasta memorie colectiva, pe care am incercat sa o recuperez si sa o integrez in istoriile conacelor de altadata. S-au distrus cladiri, s-au frant destine, dar memoria nu a putut fi aneantizata si iata ca, dupa cinci decenii de uitare, am reusit sa aduc in atentia cititorilor de azi povestile adevarate ale acestor familii si cladiri de demult. Este nu numai un gest de recuperare a unor importante pagini de istorie, dar si unul de reparatie morala, tarzie dar atat de necesara. Si buna receptare a cartilor mele de catre cititori nu face decat sa confirme ca am avut dreptate si ca un asemenea demers este extrem de util.
- Care este scopul acestei recuperari istorice? De ce un asemenea demers si de ce in acest moment?
- Utilitatea unui asemenea demers este data de faptul ca, daca inainte de 1948 au existat unele preocupari in acest sens - e drept, focalizate mai mult asupra familiilor boieresti romane decat asupra resedintelor acestora -, dupa 1948 un asemenea subiect nu a mai putut fi abordat, nici macar tangential, vreme de aproape doua decenii. Abia dupa 1968 au aparut in unele lucrari mentiuni sporadice despre asemenea constructii. Destul de putine si acestea, pentru ca s-au luat in discutie doar resedintele domnesti (majoritatea ruinate) si curtile familiilor boieresti care avusesera un rol "pozitiv" in istorie (si acestea, in mare parte, aflate in aceeasi stare). Nici dupa 1990 situatia nu s-a schimbat in mod radical, astfel ca in cartile mele am incercat - si sper ca am si reusit, macar in parte - sa prezint cladirile reprezentative din punct de vedere arhitectonic si istoric, sa evoc istoria familiilor ce au stapanit aceste domenii, sa creionez - in limita surselor disponibile - modul de viata al acestor oameni, atmosfera ce domnea in inalta societate. Tocmai de aceea, incerc acum sa realizez un album dedicat "Resedintelor si familiilor nobiliare din Romania", care va fi bogat ilustrat cu imagini de epoca ale conacelor si proprietarilor lor si care se vrea a fi o prima enciclopedie a aristocratiei romane si un original ghic turistic al Romaniei. Ar fi nu numai un mod de a ne dovedi, inca o data, europenitatea, ci si de a ne pastra monumentele istorice, de a le restaura, conserva si valorifica asa cum se cuvine. Ar fi extrem de folositoare o retea de hoteluri amenajate in fostele conace boieresti, care - restaurate cu grija - ar putea contura imaginea adevarata a Romaniei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
