Producatorii nu sunt obligati prin juramant, ca medicii, sa nu faca rau. Iar multi, chiar cei mari si puternici, tin secret procesul de fabricatie. Cum ne apara autoritatile dreptul de a sti ce mancam? Cat de mari sunt costurile ascunse ale hranei industriale? O ancheta despre siguranta alimentara in Romania.
Globalizarea a fost buna: mancam in miez de iarna rosii din Turcia sau Tunisia, mere din Polonia si Italia, bem lapte tot anul, chiar daca vacutele noastre nu mai dau lapte in plin ianuarie si consumul de carne de porc a crescut pe cap de locuitor, desi in tara noastra zootehnia e la pamant. De unde vine mancarea? Cine o face? Cat e de sanatoasa? Azi, intr-o felie de salam gasim ingrediente din toate colturile lumii: carne din Germania, de la vaci furajate cu soia din Brazilia, plus aditivi din China sau Austria. Industria alimentara e mereu in goana dupa costuri scazute si profit.
Domnul Toma e profesor la Academia de Stiinte Agricole, el preda management, multi studenti de-ai lui sunt tarani si au acasa ferme. Ei incep sa inteleaga ca sansele lor de a face fata pe o piata libera si fara granite sunt practic mici. Profesorul a facut un studiu pe 10 ani si a comparat datele statistice oficiale.
In 2002, Romania cumpara din strainatate mancare de 1,17 miliarde de dolari. In 2008, importurile au crescut la 6,12 miliarde. Din care 4, 9 erau cumparaturi „intracomunitare”.
Principalul produs pe care-l importam este carnea, aproape 6 miliarde in cei 10 ani. Pe locul al doilea in topul importurilor sunt cerealele, 2,5 miliarde de dolari si zaharul - 2,4 miliarde.
Faptul ca importam atat de multa mancare nu e neaparat rau, dar cum se intampla asta, desi romanul e destul de atasat de brandurile sale autohtone?E simplu! Procesatorii de carne nu prea au ferme de la care sa cumpere si importa masiv, iar apoi le vand sub brand romanesc.
Sa luam lactatele! La cumparaturi, cu familia, Lucian a descoperit ca brandurile romanesti de care s-a atasat nu mai au producator pe eticheta, ci doar distribuitor.
Dupa ce s-a asigurat ca legea care interzice vanzarea lactatelor fara producator cu adresa pe eticheta nu a fost abrogata, omul a facut reclamatie la OPC Cluj.
„Am trimis o adresa in data de 22 martie, sa vedem daca e normal sau nu, si ce masuri au luat ei. In data de 11 aprilie am primit un raspuns, zic eu, foarte ciudat, cum ca «pentru prevederile unor acte normative in care ANPC nu este indicata pentru a constata contraventiile si sanctiunile cum ar fi Ordonanta 99/2004 pentru produsele lactate, va rugam sa va adresati institutiilor abilitate»” - spune Lucian.
In biroul de la Bucuresti, problema are alt raspuns: viciile de etichetare sunt treaba OPC-ului.
Acasa, la Cluj, domnul Lucian dovedeste ca stratagema nu e deloc o raritate, ci o incalcare a legii devenita regula: „Asta-i telemea? Haideti sa vedem: nici pe asta nu scrie cine o fabrica”.
„Te duci la cumparaturi si ai ramas in minte ca vrei sa cumperi un anumit brand, pe care tu il cumperi, dar de fapt brandul respectiv poate nici nu mai exista decat cu numele”, declara Lucian.
Domnul se simte mintit, inselat: „Nu stiu care-i logica, dar nu-i corect, iti dai seama ca nu stii ce mananci, unde-i facut.”
Logica ne-o explica domnul Broaner, taran crescut la coada vacii, cu cursuri de agricultura in Elvetia si cu fabrica de lactate la marginea satului.
Multe branduri mari romanesti sunt azi in proprietatea unor fonduri de investitii sau firme multinationale: americane, olandeze, franceze.
„O mare cantitate de produse provine din Europa. Acel produs este adus de catre un distribuitor care de fapt ce face, cumpara cantitati mari in sistem en-gross, le aduce in Romania, le eticheteaza, le branduieste cu brand Ro, scrie ca este distribuitor, dar scrie foarte mic intr-un anumit colt si produsul o sa apara pe piata Ro, ca produs fabricat in Romania”, spune Adrian Broanar. El nu indrazneste sa nu-si treaca adresa de producator pe cascaval. In urma reclamatiei venite de la Cluj din partea domnului Lucian, n-a fost nimeni amendat. Iar magazinele din toata tara sunt si azi pline de lactate fara producator.
Desi Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara recunoaste ca aceasta fapta se amendeaza.E drept, distribuitorii aplica pe lactate o stampila ovala, care ne asigura ca laptele e conform.
Va puteti consola cu faptul ca lactatele provin sigur din UE, fiindca importurile extracomunitare au taxe vamale prea mari tocmai pentru a proteja Uniunea Europeana de concurenta mai ieftina. Bazata pe principiul ieftinatatii, intreaga industrie alimentara devine tot mai greu de controlat.
In martie ne-am speriat de aflatoxina din lapte, o ciuperca microscopica si cancerigena. Biologii avertizau inca de acum cativa ani ca micotoxinele din mancare sunt un real pericol. Fostul sef ANSVSA povesteste ca in Romania s-a aflat intamplator ca avem aflatoxina, dupa ce autoritatile germane au descoperit aflatoxina in furaje importate din Serbia, iar sarbii au retras de la vanzare lapte contaminat. Alerta romaneasca a pornit, se pare, de la un procesator care a facut teste rapide de laborator, sa fie sigur ca nu isi imbolnaveste clientii si a descoperit pe cont propriu ca laptele pe care il lua de la unii fermieri continea aflatoxina. Le-a refuzat laptele, iar oamenii, fara sa stie ce e aia aflatoxina, s-au plans la Directia Sanitar Veterinara. A urmat un control organizat, demiterea sefului ANSVSA ca a panicat cumparatorii, o scadere a vanzarilor si tone de lapte aruncate.
O donatie catre nevoiasi? Imposibila, fiindca ar fi insemnat costuri. Au urmat rezultatele finale ale testelor de aflatoxina. Din peste 1.000 de controale s-a descoperit lapte contaminat in 34 de ferme, in 5 centre de colectare, 8 automate si 20 de fabrici. Au distrus 193 de tone de lapte, dupa care inspectorii ne-au asigurat ca aflatoxina e „putina”, iar laptele sigur.
In acord cu Comisia Europeana, autoritatile romane erau obligate sa faca pe anul 2012 doar 19 analize pentru aflatoxina M1 - in lapte. Fiindca producem putin.
Romania nu are un sistem national de depistare a acestei toxine, iar biologii avertizeaza ca ea nu dispare nici prin fierbere. Este doar mai greu de depistat, fiindca se mascheaza prin procesare. Dar ramane activa . Apare in cereale, seminte si nuci, chiar cafea. In lapte a ajuns din cauza furajelor.
Mancarea industriala are si alte costuri ascunse uriase. Hrana artificiala produce mutatii imposibil de prezis sau controlat, care ne distrug sanatatea si tin in alerta permanenta intreaga Europa.
In fermele mari, ca sa fie rentabile, vaca nu mananca iarba si fan, ci siloz de porumb, borhot si sroturi de soia, sursa fantastica de aflatoxina. Soia modificata genetic este in top 5 importuri ale Romaniei.
„In principal se importa boabe din Brazilia, sroturi din Argentina, si din SUA ambele insa intr-o masura mai mica. Sunt cele 3 tari din care se importa in UE si inclusiv in Romania, iar la nivel european se impune undeva la 35 de mil. de tone de soia si srot de soia, in bani asta ar insemna undeva la 17 mld. de dolari/pe an", a declarat profesorul universitar Dinu Toma, decan Facultatea Management Agricol.
In UE cultivarea de soia modificata genetic e interzisa, nu si importul, fiindca este cea mai ieftina, iar fara ea productia de carne si lapte din intreaga Europa ar suferi.
Mucegaiul cu aflatoxina apare si din cauza inundatiilor de pe camp, dar si din cauza miilor de kilometri pe care cerealele le strabat din America. Analize nu se fac. In toata tara sunt numai 4 laboratoare de precizie. Domnul Broaner are insa un avantaj fata de marile fabrici. La Saramas, in Intorsura Buzaului, unde face el lapte, branza si smantana, fermierii sunt mici si saraci. N-au nici porumb furajer, nici sroturi importate, ci doar capite.
In fermele mari, unde furajul e amestecat cu arome si concentrate sintetice, vaca mananca si mucegai. Intre patru ochi, unii fermieri mari spun ca nu exista siloz fara micotoxine. Dovada ca tarile cu agricultura bine industrializata, cum e Germania, si-au dezvoltat sisteme puternice de depistare a aflatoxinei. Efectul cancerigen al furajului mucegait este doar unul din costurile nevazute, neluate in calcul, dar periculoase ale hranei industriale. Cel putin o mutatie produsa recent a creat deja un rau ireversibil: bacteria e-coli care era pe vremuri inofensiva si ajungea in stomacul vacii, murea acolo datorita aciditatii din iarba rumegata.
Pe masura ce vacile au inceput sa fie furajate cu siloz industrial, aciditatea din stomacul animal s-a modificat. E-coli s-a intarit si azi supravietuieste. Ajunge in intestine si in balegar. La om a ajuns candva prin anii 80, prin dezosarea mecanica, unde aparatele mai agatau din intestine. S-a raspandit si prin folosirea balegarului drept ingrasamant, iar cercetatorii spun ca e posibil ca bacteria sa fi ajuns in legume si din cauza apelor infestate cu deversari de la ferme zootehnice.
Cert este ca in 2011 o bacterie e-coli a declansat in Germania o epidemie: a ajuns in intestinele oamenilor, a produs o toxina numita shiga, care a distrus peretii intestinelor si a patruns in sange. 3.950 de oameni s-au imbolnavit, 53 au murit. Iar epidemia a ajuns pana in SUA si Canada.
Au fost banuiti si pusi la zid castravetii, si taranii romani au aruncat atunci mii de tone, Rusia a blocat orice import de legume din Europa, insa nici azi nu se stie exact de unde a plecat bacteria ucigasa, posibil de la o ferma organica din nordul Germaniei. Teoria ca animal sanatos inseamna si mancare sanatoasa a fost deja infirmata.
„Pericolul e mare. Profesorul Montagnier, cu care lucrez in Franta, se teme foarte tare ca maine va avea loc o mutatie si e posibil sa fie un bacil e-coli, un virus, o mutatie extrem de brutala. Daca maine am avea o epidemie a unui astfel de aliment ar putea fi extrem de grava, s-ar raspandi foarte rapid”, spune doctorul si cercetatorul R. Rueff.
Iar cercetatorul pune pe seama mancarii crescute artificial si alte boli moderne.
„Se declanseaza boli autoimune de la reumatisme inflamatorii, boli ale tiroidei, ale pancreasului si altele. Probabil ca anumite epidemii, cum e cea a diabetului la oameni foarte tineri, a diabetului de tip B, le vedem tocmai din cauza asta. In urma cu 50, 60 de ani nu aveam asa ceva. Azi exista tineri care abia au iesit din adolescenta si sunt diabetici, bolnavi din punct de vedere imun. La asta duce alimentatia industriala si ar fi timpul sa ne gandim la ea”, mai spune cercetatorul.
Azi asistam la un fenomen a carui explicatie nu o cunoastem inca, prezent in lumea intreaga: la fiecare 10 sau 15 minute e diagnosticat un copil autist in plus. Deci probleme de dezvoltare comportamentala, cerebrala, o parte sunt legate de un slab sistem imunitar, de o infectie cronica, posibil luata de la mama si care poate fi legata de mutatii bacteriene, potrivit cercetatorului.
Ne intoarcem in tara unde laptarul povesteste cum productia lui locala din fan si iarba, fara risc de aflatoxina, se duce incetisor de rapa: cand si-a terminat investitia cu un imprumut elvetian fara dobanda, lua de la 1.300 de tarani cate 20.000 de litri de lapte pe zi. In 2007, dupa aderare, legea l-a obligat sa faca centre de colectare. Taranii nevoiti sa bata cate 4 km pe zi pana acolo, s-au lasat pagubasi. A ramas cu 600 de furnizori.
Iar azi mai proceseaza doar 9.000 de litri de lapte pe zi. Ca sa nu-i creasca cheltuiala de productie, n-a avut de ales, s-a apucat sa colecteze lapte de la vaci hranite cu furaje industriale, dar nu-l poate folosi la branza fermentata dupa reteta elvetiana.
Branza fermentata se matureaza si trei luni pana la vanzare. Cascavalul, in schimb, se matureaza mai rapid si se face din „cas lucru” - laptarii il numesc cas baschiu. Si ca sa isi poata onora contractele cu hipermarketurile din zona - fabricantul recunoaste ca si el mai importa, altfel plateste penalizari comerciantilor.
Culturile lactice pe care le foloseste sunt si ele din import, din Olanda. Vin congelate la -45 de grade. Sunt indispensabile in industria laptelui. Fiindca odata intrat in fabrica acesta e pasteurizat, procesul distruge toate bacteriile din lapte si pe cele bune, dar si pe cele rele. Astfel, toata branza e la fel, calitatea e constanta.
Mai e nevoie si de cheag. Taranul folosea stomac de miel sau vitel, azi, substanta vine din strainatate, in bidoane, chiar si la producatorii „traditionali”.
Conservantul indispensabil in industria alimentara este benzoatul de sodium. Se foloseste masiv in alimente. De la sucuri la peste, fiindca e bacteriostatic. In combinatie cu vitamina C produce benzoat cu potential cancerigen, dar in limitele legale. Macar in lapte ajunge extrem de putin.
Reportaj difuzat de Protv, în emisiunea „România, te iubesc!” din 28 aprilie 2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
