"Arta polimateriei nu este o tehnica ci, in intampinarea picturii si a sculpturii, este un mijloc de expresie artistica rudimentar, elementar, a carui putere de evocare este incredintata orchestrarii plastice a materiei."
Patentul "polimateriei" a fost astfel formulat de Enrico Prampolini, cel care, foarte devreme, in 1914, facea un colaj celebru prin gratia sa intimista, compunand o pana, un fragment de dantela alba, si de voaleta neagra, sub titlul Beguinage. In aceasta descendenta, colajul pe care il practica, de peste doua decenii, graficiana si, initial, ceramista formata la Cluj, Carmen Paiu sta sub semnul conservarii sufletului lucrurilor. Artista este ea insasi sufletul unei quinte de asi: sotul, pictorul Valeriu Mladin, fiul cel mare, fotoinfograful Claudiu Iozon si nastrusnicii trei prichindei care canta transfigurati Triodul la Stavropoleos. Carmen Paiu a activat, alaturi de Mladin, in primul lor deceniu de la absolvire, la Lugoj. Se stabilesc in Bucuresti dupa anul 1990, de unde au semnat cateva performance-uri "decembriste" la manifestarile artistice, mai ales timisorene, din primii ani ai "libertatii". Fermecator de eleganta in tinuta de smerenie, intre cresa, gradinita si atelierul ca o catacomba (de pana acum cativa ani), Carmen Paiu lucreaza in vecinatea unor fotografii de mari duhovnici si alaturi de pupitrul de pictat icoane. Grafica ei colat-obiectuala are insa toata inventivitatea modernismului, care la noi il are ca spiritus rector pe Ion Bitzan. Carmen Paiu are drept marca artistica, in anii '90, o serie incantatoare de aripi de inger zbarlite din fasii de hartie tonata, suprapuse in volum. A urmat o alta serie de planse care contin, ca un chivot, o veche efigie sepia de stramos banatean, mai ales poze de copii. Din vechea dexteritate a pregatirii ceramicii, graficiana a pastrat efecul invaluitor al baii de angobe. O lucrare de Paiu are un dozaj nipon al prevalarii vidului. Artista prefera neincarcarea cu semn narativ pentru a rafina vibratia de camp a unei emulsii colorate, de preferinta spre rozuri pamantii. Iata ca, in 2002, la galeria Simeza, Carmen Paiu a "instalat" aventura unui fragment colat evoluand pe o friza continua de planse turcoaz, care perimetrau salile, imbracand si colturile. Pe simeza joasa, de orizont lagunar, aparea cate un "petec de viata", adica sfasierea din grosimea hartiei-carton a unei petale-haiku, ce lasa sa se vada framantarea lineara a colajului. Artista manevreaza perfect hartia, cu inventivitate si malitie gingasa. Avem de-a face cu un minimalism inteligent, melodios, aluziv. Incinta azurie propusa de Carmen Paiu a fost acel lucru subtil de simplu, care te provoaca sa meditezi asupra starii de prospetime.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
