O ecuatie cu multe necunoscute
Prin insasi natura sa complexa si ambigua, fenomenul terorismului este similar unei „ecuatii", cu un numar mare si in continua crestere de „termeni", cu „necunoscute" nu intotdeauna previzibile si cu „solutii" dificil de „calculat".
Una dintre „solutiile" cele mai greu de decelat este legata de insasi definirea terorismului, astfel incat se poate formula intrebarea daca o asemenea operatie este posibila si valabila pentru intreaga durata a istoriei sale.
Desi fenomenul are o istorie milenara, termenul de "terorism" (de la cuvantul latin "terrere" - "a inspira frica") a patruns in vocabularul politic pe filiera franceza abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in legatura cu "regimul de teroare" din timpul Revolutiei Franceze (1793-1794).
In cursul secolului urmator, cea mai larga circulatie o are termenul de "anarhism", echivalat cu acela de „atentat", „asasinat politic". Din perioada interbelica, sintagma "terorism" capata o circulatie tot mai larga, corespunzator sporirii gradului de complexitate al acestui fenomen care depaseste actiunea individuala.
In fata acestei provocari, apare preocuparea de definire a terorismului de catre state si organizatii internationale. Una dintre primele definitii apartine Ligii Natiunilor (1937), care considera ca terorismul este reprezentat de toate actele criminale indreptate impotriva unui stat pentru a crea o stare de teroare in mentalul anumitor persoane, al unui grup sau al publicului larg. Aceasta definitie cu o larga cuprindere si voit ambigua reflecta preocuparile guvernelor interbelice de a face fata pericolului provocat de miscarile anarhiste, comuniste, cat si ale celor de eliberare de sub ocupatia coloniala.
Asemenea definiri oficiale, menite sa fundamenteze si sa justifice actele de combatere a terorismului sau a unor fenomene conexe, sunt stipulate in legislatia statelor, mai ales a Marilor Puteri, care se simteau din ce in ce mai mult periclitate pe plan politic.
Pentru a le aminti doar pe cele mai recente, o vom cita pe aceea a Departamentului Apararii Statelor Unite, potrivit careia terorismul se defineste ca "Folosirea calculata a violentei ilegale pentru a instaura frica, in vederea intimidarii sau pedepsirii guvernelor sau societatilor, pentru atingerea unor scopuri in general politice, religioase sau ideologice". Principala sa contributie este legata de aplicarea conceptului de terorism la nivel statal.
Legea Terorismului din Marea Britanie (2001) este atat de larga, incat include nu numai orice folosire a violentei si a amenintarii pentru atingerea unor obiective politice, ideologice sau religioase, dar si "perturbarea sau interferenta serioasa in functionarea unui sistem electronic". In ultima instanta, ea reflecta diversificarea accentuata a fenomenului terorist, dar, potrivit unor critici care au fost formulate, ambiguitatea sa permite si producerea unor acte arbitrare.
Pe de alta parte, exista o intreaga literatura (mai mult sau mai putin) stiintifica referitoare la definirea terorismului. Unele dintre aceste definitii pacatuiesc prin asimilarea terorismului cu insurgenta, fanatismul, razboiul psihologic, crimele de razboi si atrocitatile comise de forte armate regulate sau cu operatiuni clandestine. Cateodata, aceasta confuzie este intretinuta in mod intentionat din ratiuni de propaganda. De asemenea, apare o tendinta de demonizare a inamicului "terorist" si de etichetare simplista a teroristilor ca fanatici, criminali irationali, persoane de o cruzime absoluta sau bolnavi mintal.
Un cercetator al problemei, Alex Schmid, inventariaza 109 definitii ale terorismului, ierarhizarea principalele criterii fiind, in ordine, violenta si forta, motivatiile politice, crearea unei atmosfere de teama.
In opinia lui Walter Laqueur, presedinte al Consiliului de Cercetari Internationale din cadrul Centrului pentru Studii Strategice si Internationale de la Washington, nici una dintre definitiile propuse terorismului nu este suficient de cuprinzatoare. Trasaturile definitorii ale fenomenului sunt "violenta" si "amenintarea cu violenta".
Unii cercetatori manifesta chiar scepticism in legatura cu posibilitatea de definire a terorismului. Potrivit lui Bruce Hoffman, definirea terorismului este dificila deoarece semnificatia sa s-a modificat frecvent de-a lungul istoriei, corespunzator contextelor politice. In opinia cercetatorilor Lloyd Pettiford si Daqvid Harding, "in momentul de fata, terorismul este un concept difuz, dar, daca nu este explicat, exista pericolul de a castiga noi adepti", iar istoricul si politologul american Howard Zinn atrage atentia ca "incercarea de a explica si intelege terorismul nu inseamna justificarea sa. Dar daca nu vom incerca sa explicam, nu vom invata niciodata nimic".
In ciuda divergentelor de opinii, majoritatea cercetatorilor ajung la concluzia ca definirea terorismului nu este o problema pur stiintifica, ci una pragmatica, absolut necesara pentru elaborarea unor strategii si tactici eficiente de lupta antiterorista.
Globalizarea terorismului
In perioada actuala si in perspectiva, definirea terorismului se complica tot mai mult, date fiind diversificarea sa, ca si aparitia unor forme caracteristice la nivel planetar. Tendintele manifestate reies chiar din formularea titlurilor unor volume aparute in ultima vreme: Walter Laqueur: Amenintarea globala (1998), Razboiul fara sfarsit. Terorismul secolului XXI (2003); Bruce Hoffman: Terorismul, razboiul nedeclarat (1999); Lloyd Pettiford, David Hrading: Terorismul, noul razboi mondial (2003); Dr. A. Jeffrey, Razboiul global impotriva terorismului (2007). Chiar trecerea in revista a acestor titluri demonstreaza ca termenii corolari ai 
terorismului in perioada actuala si in perspectiva sunt "razboi mondial", "globalizare".
terorismului in perioada actuala si in perspectiva sunt "razboi mondial", "globalizare".Si, ca sa ne referim la titlul lucrarii Retelele terorii de J. Roth (2003), sunt tot mai multi cercetatori, dar si politicieni care considera ca, in momentul de fata si foarte probabil in perioada imediat urmatoare, "ecuatia terorismului" se complica prin diversificarea fenomenului (terorismul biologic, cibernetic, psihologic etc.), dar, mai ales, prin simbioza cu criminalitatea organizata. Solutia, principala directie de combatere a terorismului, aparent clara, dar complicata atunci cand se are in vedere aplicarea sa in anumite contexte politice si in functie in special de interesele Marilor Puteri: prevenirea conflictelor si cooperarea internationala.
Acesta este, de altfel, si unul dintre principalele puncte de vedere si o recomandare de baza a organismului international Terrorism Research Center (Centrul de Cercetare a Terorismului), infiintat in 1996, care grupeaza nu numai oameni de stiinta, ci si politicieni, specialisti in domeniul economic si al carui scop principal este recomandarea unor solutii de „ultima ora" in fata pericolului iminent al globalizarii terorismului.
„Terorismul intelectual"
Emma Goldmann, lider si ideolog al anarhismului la inceputul secolului XX, considera ca teroristii apartin unei „elite" (culturale), personalitatea lor distingandu-se prin... „suprasensibilitate". In opozitie, cunoscutul politolog Samuel Huntington ii incrimineaza pe teroristi ca „barbari vulgari" ale caror lovituri sunt indreptate „impotriva societatilor civilizate din intreaga lume, a civilizatiei ca atare".
Incursiunile istorice dau si posibilitatea unor nuantari: daca anarhistii rusi, cei mai multi apartinand asa-numitei „intelighentia", nu declansau atentate daca exista pericolul de a afecta victime inocente (copii, femei), teroristii de mai tarziu nu si-au mai facut asemenea scrupule...
Implicarea, participarea intelectualilor de diferite categorii la acte teroriste de-a lungul vremii constituie o problema controversata care, in opinia noastra, s-a bucurat de prea putina atentie. Contradictiile pe care le naste aceasta problema s-au reflectat in polemici purtate in ultima vreme cu destula virulenta. Este de amintit confruntarea din paginile publicatiei Le Monde (2003) dintre filosoful Jean Baudrillard (L´esprit du terrorism), care sustine teza unui „totalitarism intelectual", si jurnalistul Alain Minc (Le terrorism d´esprit), in opinia caruia „violenta terorista este un corolar al totalitarismului institutionalizat".
Discutiile in jurul sintagmei aparent paradoxale de „terorism intelectual" s-au accentuat dupa aparitia volumului cu acest titlu apartinand lui Jean Sevillia (2000) a carui principala teza se refera la faptul ca teroarea practicata de regimurile totalitare (de la fascism la comunism) a impiedicat circulatia libera a ideilor, dialogul cultural real. In acelasi timp, functionarea „terorismului intelectual", "un sistem difuz, multiform, insesizabil", a presupus si colaborarea unor intelectuali, mai ales de stanga.
In opinia noastra, o serie dintre componentele acestei contradictii, care nu este numai terminologica, se pot elucida prin abordarea, in perspectiva istorica si contemporana, a raportului dintre "terorism" si "intelectuali" (scriitori, jurnalisti, profesori, studenti, slujitori ai cultelor, diplomati) in calitatea lor de reprezentanti (ideologi/combatanti), ca si de actori (participanti/tinte, victime ale actelor teroriste), ceea ce vom incerca sa facem in cuprinsul acestui serial.
EXPL. FOTO: Imagini sugestive despre raspandirea terorismului: 1. in spatiu...; 2. ...si in timp
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
