In explozia editoriala de dupa 1990 de la noi, traducerile ocupa, vizibil, un loc privilegiat, ca in intreaga lume, de altfel. Se traduce mult, intr-un ritm trepidant, din cele mai diverse motive, mergand de la actul cultural la profitul imediat. Ca, in majoritatea cazurilor, logica pietei isi spune cuvantul o indica nu doar optiunile pentru bestselleruri mondiale consacrate si standardizate, ci si cele pentru autori din polii de mare productie, din zonele de hegemonie culturala (cu dominatia neta a englezei). Trebuie insa subliniata, in paralel, si o salutara diversificare a limbilor din care se traduce, o dovada clara ca globalizarea in cultura favorizeaza dialogul cultural.
In acest peisaj miscator si-a gasit locul, discret, dar stabil, o colectie aparte: Biblioteca de Cultura Catalana, consacrata exclusiv operelor din aceasta regiune a lumii romanice. Nu este poate intamplator ca respectiva colectie este publicata, incepand din 1998, de Editura Meronia, care s-a impus prin lucrarile enciclopedice, de referinta si de informare in sensul cel mai larg, instrumente eficace ale deschiderii societatii romanesti spre lumea de astazi.Cele 30 de titluri (proza, poezie, eseu) publicate in 10 ani, precedate programatic de introduceri si tabele cronologice semnate de traducatori sau de personalitati ale literelor catalane, indica urmarirea consecventa a obiectivului asumat: acela de a face cunoscuta publicului romanesc o individualitate culturala inca - si pe nedrept - prea putin cunoscuta.
Editoarea colectiei si traducatoarea multora dintre volumele colectiei este Jana Balacciu Matei, in jurul careia s-a format un grup de traducatori proveniti din diverse zone ale mediului universitar (Lavinia si Nicolae Coman, Diana Motoc, Sabina Draga s.a.), uniti de interesul si pasiunea pentru cultura catalana.
O marturie a devotamentului cu care editoarea s-a consacrat promovarii acestei culturi in spatiul romanesc sunt si distinctiile ce i-au fost atribuite de-a lungul anilor de diverse foruri catalane: Creu Sant Jordi (Crucea „Sfantul Gheorghe") a Generalitatii Catalunya (2003), Memorial „Joan B. Cendros (2005, Omnium Cultural), Premiul Batista i Roca (2008, Institut de Projeccio de la Cultura Catalana).
- Jana Matei, in 2008 s-au implinit 10 ani de cand ai initiat la Editura Meronia colectia Biblioteca de Cultura Catalana. Majoritatea celor 30 de titluri ale colectiei au fost traduse de tine. De ce era nevoie de o colectie consacrata unei singure literaturi?
- Pentru ca aceasta literatura era practic necunoscuta la noi, fusesera tradusi inainte cativa autori, prin intermediul versiunilor spaniola sau italiana, dar conceptul insusi de literatura catalana ramanea necunoscut.
- De ce?
- Din felurite motive, istorice si de mentalitate. In primul rand, a fost efectul a doua dictaturi, distincte, dar cu rezultat unic. Dictatura „lor", franchista, in timpul careia limba catalana a fost mult timp interzisa public, in scoala, presa, radio etc. Apoi, dupa disparitia acesteia si revenirea la viata a literaturii in catalana, „a noastra", care ne-a inchis portile spre alte culturi. Pe de alta parte, inca suprapunem, excesiv, harta politica a lumii, respectiv structurile statale, peste harta ei literara si, astfel, raman adesea in afara interesului editorilor zone literare de cel mai mare interes.
- Este cea catalana o asemenea zona?
- Neindoienic. Cu exceptia unor specialisti in romanistica sau hispanistica, putini stiu la noi de trecutul glorios al acestei culturi, in care au fost scrise, in secolele 13-14, primele tratate europene de filosofie si de drept. Cum, in alte domenii, sunt inca putini cei care stiu ca artisti pe care ii admira, ca Miro sau Dalí in pictura, uriasul Gaudí in arhitectura, sau Casals in muzica sunt catalani. In literatura e si mai dureros, caci aceasta este intim legata de limba, astfel incat, dat fiind statutul limbii catalane la ea acasa, si asta timp de secole, s-a ajuns la situatia despre care vorbeam la inceput. Iar asta desi este o literatura normala, cu scriitori de toate nivelele, atat clasici, cat si contemporani, caci valoarea literara nu este in nici un fel legata de numarul milioanelor de vorbitori ai unei limbi.
- Dar scriitorii catalani ar fi putut sa se faca cunoscuti scriind in spaniola…
- Sigur, unii au si facut-o, ca sa dau cateva exemple dintre cei foarte buni si cunoscuti la noi, Juan Marse, Eduardo Mendoza, Javier Cercas, Carlos Ruiz Zafon. Dar ei apartin literaturii spaniole, nu celei catalane. Pentru majoritatea scriitorilor catalani insa nu se pune problema alegerii limbii, cea materna este semnul identitatii, ADN-ul lor.
- Sa revenim la obiectul interviului nostru: ce criterii ai avut in selectia autorilor publicati sau tradusi?
- Evident, in primul rand valoarea, dar tinand seama si de receptivitatea publicului de azi, astfel ca, in fata clasicilor, au predominat contemporanii. Apoi, am dorit reflectarea tuturor zonelor de limba catalana, caci, de prea multe ori si pentru prea multa lume, cuvantul "catalan" este pus in legatura doar cu Catalunya. Chiar in multe publicatii germane, in 2007, cand Targul de Carte de la Frankfurt a avut ca invitat de onoare „cultura catalana", aparea titlul Frankfurter Buchmesse 2007: Ehrengast Katalonien. Or, catalanitate inseamna totodata Insulele Baleare si Valencia, ca sa ramanem doar la teritoriul spaniol. Astfel ca, dincolo de scriitori din Catalunya, cei mai multi - caci aceasta regiune, cu centrul in Barcelona, este nucleul catalanitatii -, au fost prezenti si exceptionali scriitori ca Joan Francesc Mira (Valencia) sau Miquel Angel Riera (Mallorca).
- Are succes, se vinde, se citeste literatura pe care o traduci?
- Nu as asocia intotdeauna succesul, masurat in vanzari, cu valoarea. Rareori un scriitor de mare succes, cu opere vandute in milioane de exemplare, este si un mare scriitor. Cartile publicate in Biblioteca de Cultura Catalana se vand mai lent, caci nu beneficiaza de un „background" anterior. Stiu insa ca au cititori avizati, la inceput din curiozitate fata de necunoscut, apoi tot mai interesati, ba chiar asteptand aparitia unui nou titlu. Iar cand un critic ca Mihai Zamfir scrie in Romania literara despre Merce Rodoreda, autoarea Pietei diamantului (tradusa de altfel in 30 de limbi), ca este o scriitoare de geniu, care a dat cel mai bun roman despre Razboiul Civil din Spania, cand Barbu Cioculescu isi incepe un articol in aceeasi revista cu un citat din romanul Departe, in zarea albastra de Carme Riera, cand Elisabeta Lasconi, dupa ce a citit romanul Excelenta al lui Jaume Cabre, citeste in manuscris urmatorul lui roman tradus, Umbra Eunucului, spre a-i face o laborioasa postfata, acestea sunt fapte ce nu se pot contabiliza. Prin natura lucrurilor, aceasta colectie a fost conceputa ca una de promovare, de altfel traducerea, la majoritatea titlurilor, a beneficiat de o subventie a unor foruri culturale catalane. La capitolul „promovare" as vrea sa amintesc si extraordinara deschidere a oamenilor de litere catalani spre spatiul romanesc. In 10 ani au venit aici peste 30, scriitori si critici, fie cu ocazia unor Zile ale Culturii Catalane, organizate de obicei impreuna cu Institutul Cervantes,
fie la alte intalniri. Printre ei, prozatorii Ramon Solsona, Jaume Cabre, Carme Riera sau poetii Carles Duarte si Carles Torner, acesta din urma, sef al departamentului de creatie literara din cadrul Institutului Ramon Llull, avand intalniri si cu reprezentanti ai marilor edituri din Bucuresti, la care, in ultimul timp, fapt imbucurator, se manifesta un interes crescand pentru scriitorii catalani. La fel de imbucurator este si ca astazi catalana se studiaza ca limba B la Facultatea de Limbi Straine din Bucuresti, devenita astfel si o sursa de noi traducatori. Au contribuit mult la aceasta Xavier Montoliu, venit in 1992 ca prim lector de catalana la Bucuresti, de altfel un sprijinitor neconditionat al colectiei noastre si un neobosit ambasador al Romaniei la Barcelona, si Joan Llinas, sosit aici in 1999 pentru 4 ani, dar care nu s-a mai indurat sa plece.
fie la alte intalniri. Printre ei, prozatorii Ramon Solsona, Jaume Cabre, Carme Riera sau poetii Carles Duarte si Carles Torner, acesta din urma, sef al departamentului de creatie literara din cadrul Institutului Ramon Llull, avand intalniri si cu reprezentanti ai marilor edituri din Bucuresti, la care, in ultimul timp, fapt imbucurator, se manifesta un interes crescand pentru scriitorii catalani. La fel de imbucurator este si ca astazi catalana se studiaza ca limba B la Facultatea de Limbi Straine din Bucuresti, devenita astfel si o sursa de noi traducatori. Au contribuit mult la aceasta Xavier Montoliu, venit in 1992 ca prim lector de catalana la Bucuresti, de altfel un sprijinitor neconditionat al colectiei noastre si un neobosit ambasador al Romaniei la Barcelona, si Joan Llinas, sosit aici in 1999 pentru 4 ani, dar care nu s-a mai indurat sa plece.- Care este autorul tradus pe care il apreciezi cel mai mult si de ce?
- Vezi, eu am marele privilegiu de a nu fi traducator „profesionist", nu traduc un titlu la solicitarea unei edituri, a carei decizie poate fi determinata de diversi factori. Volumele pe care le-am tradus sau publicat, cu alti traducatori, si ei indragostiti de cultura catalana, sunt carti citite, deja indragite, apreciate. Asa ca am sa indic doi rasfatati ai publicului german dupa Targul de Carte de la Frankfurt din 2007, Maria Barbal si Jaume Cabre, cunoscuti de romani inainte. Din Ca o piatra-ntre pietre a Mariei Barbal s-au vandut in Germania peste 50.000 de exemplare, iar din Vocile lui Pamano de Jaume Cabre, publicata de prestigioasa editura Suhrkamp, s-au vandut pana in prezent peste 150.000 de exemplare.
- Se face la fel si in sens invers, adica apar traduceri de literatura romana la Barcelona? Daca nu, de ce? Ce lipseste?
- Traducerile din romana in catalana sunt infime, mai ales fragmente in reviste de specialitate. Singurul mic volum aparut recent este unul de poezie, cuprinzand poemele Denisei Comanescu si ale Ioanei Ieronim talmacite intr-un, exceptional din toate punctele de vedere, seminar de traducere la care au fost invitate cele doua poete, organizat in Pirinei de Institucio de les Lletres Catalanes, care este si editorul volumului. Ce lipseste? O politica de promovare a entitatilor romanesti in drept, similara celei a Institutului Ramon Llull din Barcelona. Stiu ca Institutul Cultural Roman face acum acest lucru, dar, ca pretutindeni, sunt sprijinite cu precadere traducerile in limbile mari. Prieteni ai literaturii se gasesc insa pretutindeni, cu atat mai mult in rafinata Barcelona.
- Stiu ca in noiembrie ai primit, la Barcelona, un premiu. Ce inseamna el?
- Premiul Batista i Roca este acordat de Institut de Projeccio Exterior de la Cultura Catalana unor catalani care traiesc in afara tarii si strainilor care se remarca in activitatea de promovarea a valorilor lumii catalane. Nu este o recompensa pentru eforturi facute, ci un emotionant gest de recunoastere a apartenentei la aceeasi familie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
