Pe cand eram copil inca, intre colegii si prietenii mei, dar mai ales intre cei putin mai rasariti - 14-15 ani -, copii ai asfaltului bucurestean, se raspandise o joaca oarecum periculoasa. Sursa modei era bine cunoscuta. In filmul Dacii - care ne impresionase cumplit prin ceea ce atunci ni se parea autenticitate si, fireste, prin dimensiunile montarii - era prezentat un ritual de initiere sau cam asa ceva: pretendentul la titlul de barbat isi raschira degetele mainii stangi pe un bustean, iar cu cealalta mana incepea sa infiga un ditamai cutitoiul intre falangele expuse pe lemn. De la stanga la dreapta si inapoi. La inceput cu precautie, apoi tot mai repede, pentru ca proba era ritmata de o toba. Spre final, ritmul impus de aceasta devenea demn de Tandarica (despre care inca nu auzisem). Fireste, la un moment dat se lasa cu sange: presat de toba, tanarul gresea si isi infigea putin iataganul ala in mana, motiv pentru spectatorii din film sa hahaiasca amuzati, iar pentru cei din sala sa tresara oripilati.
Nu stiu daca ritualul avea vreo baza istorica, dar l-am preluat fara sa clipim. Si uite-asa, in saptamanile care au urmat vizionarii, prin diverse unghere din curtea scolii, prin parculetele pe care le bateam sau chiar in casa, ferindu-ne de ochii parintilor, dadeam cu sisul intre degetele, ca sa fim barbati. Si daci. Nu, nu foloseam cutite de paine, ci niste banale bricege care, cand greseam, cel mult ne zgariau. Dar era emotionant. Mai ales daca la test - efectuat deseori in regim de concurs - asista si vreo colega palpitanda. Vremea trece fulgerator si gusturile se shimba nu mai putin abrupt. Doar doi sau trei ani mai tarziu, toti baietii pe care ii stiam eu invarteau banii pe degete. Nu, nu, nu devenisera bogati. Altceva se intamplase: intraseram in era Blow Up. Un film care ne bulversase pe toti. Or, acolo, cand incearca sa se decida ce naiba sa faca el cu alea doua pustoaice care navalisera peste el, fotograful ia un ban, cu degetul mare il asaza pe prima falanga a aratatorului si apoi, prin miscarile degetelor, il paseaza pana la cel mic, de sub care il culege din nou opozabilul si traseul se reia, cu cat mai repede cu atat mai bine.
A fost a doua molima. Mergeam pe strada in linie, cate trei, cinci sau opt, si invarteam cate un ban pe mana. Cand unul gresea, ceilalti il aratau cu degetul: "I-a-ca-zut-ba-nul! I-a-ca-zut-ba-nul!" Stiu acum ca era ceva mai mult decat o joaca. Facuseram saltul de la un tip de teribilism la altul. Ambele implica indemanarea, dar numai primul violenta.
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
