Ziarul de Duminică

Intuneric (II)

Intuneric (II)

"Pentru orb, soarele era intuneric si caldura"

02.11.2007, 21:24 50

Plopii din apropierea ferestrei infrunzira peste noapte. In somn, orbul auzi totul, mirosi totul, zambi, scoase un urlet stins, visa ca mangaie o blana moale si rece.

Inca dormind, foindu-se in patul cu tablii de lemn, simti suvoiul de raze fierbinti care navalise in odaie prin geamul murdar repede incins, prin perdeaua subtire de ata impletita in ochiuri mari. Cu o seara inainte ningea, dupa o zi in care ploaia deasa si marunta urmase unei dimineti cu soare si vant. Pentru orb, soarele era intuneric si caldura. Se trezi de-a binelea, dar ramase intins. Nemiscat. Abia vazuta, o vena in tampla dreapta, o pulsatie rara trimisa de la mari departari. Isi retinu respiratia. Reusi dintr-o singura zvacnitura a mainii sa striveasca musca verzuie. Scurt, sec, fara gres. Un salt al mainii lui mari, degete noduroase, palma scobita, muchii tari aproape cornoase, restul trupului intepenit, pleoapele stranse, (teribila uscaciune in gat, in cerul gurii) si numai mana aruncandu-se si strivind pe cearceaful galbui cu care era infatata plapuma.
- Vino de curata, spuse el.
Avea o voce profunda, lenta, cu inflexiuni neobisnuit de joase. Bas pedalist, spusese cu multi ani in urma preotul Zota si il angajase sa cante in corul Catedralei Sfintii Imparati. Pe atunci lucra la un atelier de perii si maturi. Simtea goana sobolanilor sub podeaua de scanduri groase pe care isi sprijinea talpile, totdeauna incaltat cu niste papuci grosi de pasla. Erau zece oameni cu ochi frumosi, albastri sau cenusii ca negurile care vestesc soarele pe Muntele Ou. Se uitau unul la altul fara sa se vada. Unul singur, un pitic slabanog, vara si iarna bagat intr-o salopeta verzuie, purta ochelari negri. Cand se deschidea usa, cu totii ridicau capetele de pe locul lor si le intorceau intr-acolo, simteau curentul slab in aer, mirosul de mucegai de pe lungul coridor si mirosul de varza calita sau de fasole fiarta, bucataria cantinei din fundul curtii pline de butoaie desfundate si stive de lazi goale, si acelea mirosind in felul lor. Atatea forme, obiecte, culori, fiinte. Dar in ochii lor nevazatori si blanzi nu patrundea lumina. Mereu, totdeauna, pana la moarte, numai sunete, mirosuri, trepidatii, adieri, semne misterioase, lucruri compuse altfel, cu totul altfel... Exista animale si plante, o viata nesfarsita, tacuta si frematatoare si in malul vesnic de pe fundul oceanelor. Se lasase de perii si maturi si se facuse cantaret. Un an in corul bisericii. Alti trei intr-un ansamblu al teatrului muzical din oras. Apoi facu un curs de maseuri. Sase sau opt luni. Traise cativa ani la un sanatoriu balneologic in munti. Masa femei intre doua varste si barbati batrani si grasi. Rareori oameni tineri, firavi, oase moi, ii era mila si scarba sa-i atinga. In sala de masaj mirosea a camfor si santal. Sora sefa ardea in odaita ei de langa baia de plante nr.5 betisoare de santal. Alifia cu care isi ungea orbul degetele, inainte de a se apuca de lucru, era facuta cu camfor. Sora sefa mergea spre cincizeci de ani. Facea gimnastica, manca putin, se imbraca bine. La ora unsprezece, orbul isi termina programul de dimineata. Incuia usa care dadea in sala de asteptare. Deschidea dulapul ingust de metal unde isi tinea la un loc cu hainele de strada, maieul, pantalonii albi, halatul, boneta, cutia cu unsoare camforata si bucata de sapun de rufe cu care isi spala mainile. Trecea pe rand degetele peste ce primise in ziua aceea, o punga mica de cafea, un pachet de tigari americane, cateva lame de guma de mestecat, o sticla de vin, un sapun bulgaresc, totul asezat pe raftul de sus. Se aseza pe marginea patului tare, palmele pe genunchi, fata la dulap, nemiscat, umerii largi, trunchiul masiv usor aplecat inainte, gatul curbat. Ceafa lui, impletita dintr-un fel de capete de franghie sub pielea lucioasa. Era liniste. Sora sefa se dezbraca in cabinetul ei. Ramanea intr-un costum de baie. Intr-o ventuza asezata cu gura in sus, ardeau doua betisoare de santal. Rasucea cheia in usa alba. Prin fereastra se vedea acoperisul rosu al pavilionului de oncologie. Timp de treizeci de minute (urmarite cu atentie pe ecranul minuscul al ceasului-bratara agatat in carligul de care atarna si un furou rosu) ea facea fara intrerupere gimnastica. Miscari ample, lungi, lente, din ce in ce mai energice, mai complicate, brete, trunchi, gat, picioare, umeri, alergare pe loc, rostogoliri, scurte pauze de respiratie. In cele din urma, gafaind usor, gura indredeschisa, sudoarea siroind dealungul trupului ei uscativ, inca tanar, femeia deschidea usa. Orbul era acolo. Intra, incerca usa, ramanea o clipa rezemat de lemnul vopsit in alb...
El adulmeca sudoarea ei, atingea cu mana prosopul cu care ea tocmai se stersese, agatat in cuierul de langa usa. Ea isi scotea costumul de gimnastica. Isi punea un sutien rosu tivit cu dantela alba. Pe patul de consultatii ingust si inalt, acoperit cu musama verzuie peste care era aruncat un cearceaf curat, femeia il astepta larg desfacuta. Orbul intra violent in ea, ceva mare si teapan, fiebinte care patrundea in ceva umed, indaratnic, cleios, se impotriveste in timp ce vrea, mirosuri si atingeri colosale, sudoare, alga, vanilie, sora sefa murmura tandru si poruncitor totodata, capul mult rasucit intr-o parte, buzele nu stranse dar ferindu-se de gura si respiratia incinsa a barbatului: fara maini, te rog, numai acolo, doucement, doucement...
In adolescenta, ea urmase catva timp o scoala de balet. Direct de la profesionala, daca-ti place sa dansezi, ai sa fii la fel de bine ca si astea, spusese seful comisiei de selectie, un fost croitor, emigrase de mult timp in Israel, avem nevoie si de fete de la tara. Nu te grabi, fetito, graseia batrana profesoara (o stea la vremea ei dar, zau asa, semana cu o scoverga arsa) usurel, fetito, gata cu razboiul de tesut, doucement...
Lucrase apoi la un circ ambulant. Trei ani cutreierase iarmaroacele, cate mai sunt, cate au mai ramas.Tinea pe ceafa si umerii lui o piramida de trei oameni tineri si puternici si, deasupra lor, un abur de femeie cu ochi taiati piezis si pantecele supt, usoara si cu trunchiul alcatuit dintr-un fel de inele elastice ca viermii cei neadormiti.


Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO