"Ioan Chrisostomul a ramas pana astazi una dintre cele mai stralucite figuri ale Bisericii de Rasarit, caci, asa cum il caracterizeaza Nicolae Iorga, 'rareori o viata, un grai si un scris au fost mai strans unite intr-o personalitate vrednica de respectul tuturor timpurilor'." (Nicolae Banescu, Istoria Imperiului Bizantin, vol. I, p. 245)
Raymund Netzhammer, arhiepiscopul romano-catolic de Bucuresti dintre anii 1905 si 1924, scria in Jurnalul sau acum o suta de ani, mai exact pentru data de 24 noiembrie 1907: "Ziua aceasta este una dintre cele mari in viata Bisericii noastre din Bucuresti. Este spre pretuirea amintirii revolutiei Sfantului Ioan Chrysostomul, marele patriarh al Constantinopolei, a carui comemorare la 1.500 de ani de la deces o cinstim acum". A fost publicata atunci o pastorala semnata de episcop si adresata tuturor credinciosilor pentru acea comemorare.
S-a tinut cu acelasi prilej la catedrala Sf. Iosif o slujba anume, insotita de o predica evocand personalitatea lui Ioan Gura de Aur, urmata, seara, de o conferinta publica. R. Netzhammer a evocat atunci, in completarea conferintei sustinute de un alt prelat, contemporaneitatea si relatia directa a patriarhului Ioan Gura de Aur cu episcopul Theotimos din Tomis (Constanta de astazi), foarte cunoscut in acea vreme pentru activitatea sa in provincia de la Dunarea de Jos, dar si ca misionar intre barbarii huni de la nordul fluviului. Se stie de fapt ca acestia din urma il numisera pe Theotimos "Dumnezeul romanilor".
"Vrem si astazi", spunea in incheierea prelegerii sale Raymund Netzhammer, "sa continuam legatura spirituala cu marele Ioan Gura de Aur, inceputa de sfantul episcop Theotimos de Tomis."
Intr-adevar, Theotimos I (Teotim, cum il gasim in scrierile ortodoxe romanesti mai noi) a fost unul dintre primii episcopi ai epocii paleocrestine de la Dunarea de Jos. A avut sediul la Tomis si era totodata episcopul intregii provincii Scythia (aproximativ Dobrogea de astazi). Dupa cat se stie, l-a intalnit la Constantinopol de cateva ori pe Ioan Gura de Aur, fiind constant printre sprijinitorii superiorului sau ierarhic.
Se cuvin aici, pentru cititorii nostri, cateva cuvinte despre personalitatea lui Ioan Chrysostomul, chiar daca mai toata lumea a auzit de el. A trait cam intre anii 347 si 407 si a fost numit episcop la Constantinopol in anul 398. Enciclopediile si lucrarile de specialitate crestine sau profane il caracterizeaza drept cel mai mare si mai talentat predicator al Bisericii crestine de inceput. A fost si motivul pentru care a fost supranumit Chrysostomos, care in greceste inseamna Gura de Aur. Ca si alti invatati crestini ai epocii sale, cum au fost colegii si prietenii sai Vasile cel Mare din Cezareea, Grigore de Nazianz si Grigore de Nyssa, a trecut prin scolile cele mai inalte ale vremii, care urmau traditia retorica si literara a lumii grecesti. A stiut sa transforme aceasta stiinta in folosul crestinatatii, asa cum contemporanul sau la fel de scolit, Iulian, devenit imparat intre anii 361-363, s-a opus radical noii credinte inca din 351 (fiind supranumit din acest motiv Apostatul).
Ioan era originar din Antiohia, Siria, de unde a si plecat, la numirea sa in anul 398, pentru prima data la Constantinopol. Era deja remarcat si foarte cunoscut pentru talentul sau oratoric si pentru apararea credintei crestine cand a fost chemat in capitala imperiului. Ulterior, consecventa sa neinduplecata si clar pronuntata in public de a nu accepta cu nici un chip tendintele de manifestare a opulentei, inclusiv din partea curtii imperiale, i-au adus lovituri directe si exilul. A revenit la cererea clerului (inclusiv a Romei), a credinciosilor si a publicului, apoi a fost din nou indepartat. A murit in exil la 14 septembrie 407, iar ramasitele sale au fost aduse la Constantinopol 30 de ani mai tarziu. A ramas in istoria crestinismului ca unul dintre cei mai importanti parinti ai acestuia. Scrierile sale teologice si cu importanta istorica totodata sunt peste tot publicate, iar liturghia ortodoxa de astazi are la baza fixarea ei de catre acelasi Ioan Gura de Aur.
Revenind peste veacuri la evenimentul evocat de Raymund Netzhammer in 24 noiembrie 1907, am remarcat in acelasi Jurnal nedumerirea lui fata de respingerea, atunci, de catre sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, a propunerii de comemorare a vestitului patriarh. Unul dintre motivele invocate era, pe cat se pare, pozitia impotriva statului a lui Ioan Gura de Aur.
In loc de incheiere, tin sa remarc, dincolo de alte multe reparatii anterioare zilelor noastre fata de momentul abia evocat si fata de personalitatea Sfantului Ioan Chrysostomul, tinuta speciala a calendarului ortodox publicat in anul 2006 pentru anul in curs de catre Mitropolia de la Iasi. Il are in prim-plan pe Ioan Gura de Aur cu o imagine picturala mai recenta, la 1.600 de ani de la trecerea lui intre cei drepti. Portretul il reia, intr-o forma sui-generis care nu este la prima reproducere, cum de obicei se intampla in iconografie, de asta data pe cel care circula in secolul al X-lea si este mai bine cunoscut printr-un mozaic de atunci din catedrala Sfanta Sofia de la Istanbul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
