Vorbitorii pe care i-am ascultat la intalnirea In memoriam Iosif Sava organizata in Aula Palatului Cantacuzino pentru a marca implinirea a 75 de ani de la nasterea sa mi-au dat puternica senzatie ca Iosif Sava exista in fiecare dintre ei.
Fie ca era vorba despre Mircea Albulescu, Sorin Dumitrescu, Marina Constantinescu, Dan Puric sau altcineva. Au si cantat in acea dimineata de duminica pianistii Roxana si Valentin Gheorghiu, violoncelistul Marin Cazacu acompaniat de Steluta Radu, violonistul Alexandru Tomescu acompaniat de tatal sau, Adrian Tomescu, sau Corul Madrigal, care a colindat multe meridiane ale lumii insotit fiind de Iosif Sava.
Alaturarea catorva dintre gandurile celor care au vorbit in acest februarie despre Iosif Sava este, cred, sugestiva.
Mircea Albulescu spunea: "L-am iubit. Eu, pentru tot ce este el - remarcati spun este, nu a fost - si el pentru simplul fapt ca taica-meu a fost muzicant. El este un om extraordinar. O specie rara in lumea culturii romanesti. Este ceea ce numesc eu un cronicar. In al doilea rand a fost omul care pe foarte multi dintre noi astia, mai putin... ne-a facut sa intelegem ce a fost Bach, Beethoven si asa mai departe".
Sorin Dumitrescu a fost mai direct in afirmatiile lui : "Iosif Sava a fost un mare agent al identitatii nationale, al neamului asta, dar nu intr-o maniera etnicoida, ca sa spun asa. Ci dintr-o perspectiva puternic europeana pe care o daruia prin muzica. In conditiile tarii noastre, aflata in grava criza axiologica, el facea ordine in permanenta. Ne-a pierit un realizator. Inainte se numea ispravnic. Ne-a pierit un ispravnic cultural si de atunci suntem nu mai putini, ci mai descoperiti".
L-am ascultat cu placere pe actorul Dan Puric imitandu-l pe inimitabilul Iosif Sava, asa cum o facuse in urma cu ani si de fata cu el, dar si vorbind incitant: "Iosif Sava era un pescar de talente si de oameni de cultura. Era un mare hermeneut, dar in acelasi timp era un liant, facea poteci intre noi. Avea acea calitate paradoxala de a incita, de a actiona ca un fel de picamer in cultura socialista. Nu lasa aceasta cultura socialista sa prinda crusta. A gasit cu un spirit extraordinar de dibaci acea insula a culturii clasice cu care putea sa perforeze toata zgura comunista. Era intangibil in aceasta zona a clasicului. Iar in aceasta insula facea niste exercitii de dezinhibitie mentala".
De ce ne lipseste Iosif Sava? Pentru ca dupa el nu a mai aparut nimeni de o astfel de anvergura in domeniul culturii nici pe posturile noastre publice de radio, nici pe ecranele televizoarelor. Iosif Sava a demonstrat ca muzica nu este o aripa marginala a culturii care are probleme cu... verbalizarea, ci poate deveni chiar liantul intre reprezentanti straluciti ai celor mai diferite discipline culturale, depasind cu ajutorul spiritului sau nelinistit si provocator bariere aparent de netrecut intre personalitati care, in unele cazuri, au ramas pe pozitii ireconciliabile si inainte si dupa participarea la seratele lui Iosif Sava. Dar in timpul acelor emisiuni au intrat intr-un dialog care a reusit sa apropie publicul de domenii dintre cele mai putin populare. Muzica clasica era si ea un astfel de domeniu in Romania. Iosif Sava a reusit sa faca pentru ea acei pasi necesari pentru a le oferi celor multi sansa de a sti ce este acea muzica clasica.
Iosif Sava s-a grabit toata viata. A facut mai mult decat este plauzibil sa faca un om in anii pe care i-a trait. Din pacate, la "umbra" lui deasa nu au crescut urmasi... profesionali. Tot din pacate, in Aula Palatului Cantacuzino unde a avut loc manifestarea amintita cred ca erau doar cateva persoane cu varsta sub 50 de ani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
