Cu câteva săptămâni în urmă, semnalam la această rubrică o altăcarte a acestui autor spaniol, fermecătoare şi foarte personală -"Biblioteca nopţii". Aceeaşi editură Nemira a revenit cu volumulsemnat de AlbertoManguel, la fel de captivant -"Istoria lecturii"*. O carte despre carerevista "Newsweek" scria: "Niciun om care parcurge până la finalfirul narativ al lui Manguel nu ar trebui să se mai simtă vreodatăvinovat că-şi neglijează casa, facturile, copiii, somnul - sauorice altceva - doar ca să se retragă în tihnă cu o carte bună,dacă nu chiar cu o carte excepţională." Deosebit de incitant.
Există o frază celebră într-un text de Virginia Woolf, de lacare în mod cert se poate spune că porneşte această carte: "Dorinţade-a citi, ca şi toate celelalte dorinţe care frământă nefericitelenoastre suflete, poate fi analizată". E ceea ce face AlbertoManguel.
Alberto Manguel, scriitor, traducător şi editor, s-a născut în1948 la Buenos Aires şi de două decenii editează fel şi fel deantologii pe teme literare, mergând de la erotism la mistere şifantastic. Pe când era adolescent, l-a întâlnit pe Jorge LuisBorges, care orbise, şi căruia îi citea fragmente din cărţi saucărţi întregi. Întâlnirile acestea au fost horărâtoare pentruviitoarea carieră de bibliofil şi istoric al cărţii a lui AlbertoManguel. Celebru a devenit mai ales pentru "Dicţionarul locurilorimaginare" şi "Istoria lecturii". Care "istorie a lecturii" ar fitrebuit să se cheme, şi în româneşte, "O istorie a lecturii", dupăcum îi declara autorul Micaelei Ghiţescu, într-un interviu publicatîn "România literară": "Ceea ce m-a interesat când am început s-oscriu a fost faptul că istoriile literaturii şi ale cărţii au fostîntotdeauna scrise din punctul de vedere al scriitorului. Scriitorcare, în ultimă instanţă, influenţează cel mai puţin destinul uneicărţi. Cititorul este cel care decide dacă o carte rămâne sau nu.Cititorul este cel care decide dacă o carte devine clasică sau nu.Cititorul este cel care decide ce este acea carte. Camoes a vrut,probabil, să scrie un poem care să justifice existenţa regatuluiPortugaliei, dar cititorii îl citesc astăzi ca o parte aliteraturii clasice sau ca o mărturie a unei călătorii alegorice.În orice caz, cititorul este cel care determină întotdeauna ce esteun text."
Ce este "Istoria lecturii"? O celebrare spectaculoasă a raseiumane, spune editura. De la tăbliţele cerate la CD-ROM, de la hoţiide cărţi la incendiatorii de cărţi, de la bufonii la sfinţiicărţilor, eseul de faţă (condimentat cu 140 de ilustraţii) despremisterele cititului urmează firul istoriei tumultuoase, în vârstăde 6.000 de ani, a cuvântului scris, al cărei adevărat erou este,de fapt şi de drept, cititorul.
Cartea are două mari părţi - "Documente ale lecturii" şi"Puterile cititorului" - care par să se afle sub semnul ideii că,"până la urmă, istoria lecturii este istoria fiecăruia dintrecititori." "Ca şi actul lecturii în sine, o istorie a lecturii sareîn contemporaneitate şi apoi se întoarce la o pagină timpuriedintr-un secol îndepărtat şi străin. Sare peste capitole,răsfoieşte, reciteşte, refuză să urmeze ordinea convenţională."Cartea este impresionantă prin abundenţa de informaţii şi, în egalămăsură, prin abundenţa de imagini extrem de rare, începând cutăbliţele de argilă expuse la Muzeul de Arheologie din Bagdad -unde mai pot fi văzute, în cazul în care nu le-a distrus războiul -care sunt printre cele mai vechi exemple de scriere, trecând prinVirgiliu citind, Paolo şi Francesca răsfoind o carte, SfântulIeronim citind un manuscris şi enorm de multe alte imaginidefinitorii pentru ceea ce înseamnă lectură, rare şi închise încine ştie ce muzee pe care muritori de rând ca semnatarul acestorrânduri nu le-a văzut şi nu le vor vedea vreodată.
"Istoria lecturii, din fericire, nu are sfârşit. După capitolulfinal şi înainte de indicele copios, autorul nostru a lăsat unnumăr de pagini albe, astfel încât cititorul să adauge alte ideidespre lectură, subiecte care, evident, lipsesc, citate potrivite,evenimente şi personaje din viitor. E o oarecare consolare în asta.Îmi imaginez că las cartea la marginea patului, îmi imaginez c-odeschid în seara asta sau mâine noapte, sau în noaptea care urmeazăşi-mi spun în sinea mea: «Nu s-a terminat»."
*) Alberto Manguel - Istoria lecturii, Editura Nemira,traducere din limba engleză de Alexandru Vlad.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
