Telegrame defelicitare
Veneam de pe Valea Săsarului cuconductele de apă deasupra capului şi urcând cele câteva trepte şibalustrada de lemn de care mă trăgeam in sus şi pe care mă dădeamin jos am ajuns la colţ.
Era o zi cu soare, un soare defirispor.
Casa cu etaj a celui care aviolat-o, aşa spun oamenii c-ar fi recunoscut copilul, neavândincotro, avea ochii ca de săpun, când era beat, şoferul de pe Tatrain curbă apăsând pe accelerator luând mâinile de pe volan şiurlând.
Fanfara, muzicasiropos-cleioasă, ca măduva din ciolanele decedaţilor. Oare prince fac oamenii dragoste? Pe sub umăr? Pe Aleea Minerilor nuurca şi nu cobora nici un dric. Firisporul cădea din cer drept.Iartă-l Doamne pe robul tău... Toţi plângeau. Da' ce-agăsit la ăla, că doară n-o are din miere?
Măcelarul a primit o palmă. Nicinu s-a clintit. A inceput să se taie mobila cu fierăstrăul pestrada Cloşca, fostă Decebal.
Lângă Spital trăia un om care abătut douăzeci de oameni. Şi o doctoriţă cu căţel.
Conductele imi plăcea să lemângâi şi pe când treceam pe sub ele mă vedeam la doisprezece anicum voi arăta la optsprezece. Prin conducte trecea o apă. Nu le-aşfi putut iubi de-ar fi fost conducte seci. Se crăpau uneori şipicurau.
Mă uitam la capetele oamenilorde peste douăzeci de ani ca la nişte mori de vânt părăginite.Prevăd «atitudini, sentimente, reacţii» contra «sticle goale,oale sparte, haine vechi» şi fac sinapsă. Eu fac sinapsă. Intr-unpicior.
(Zilnic sosesc pe adresaDiavolului telegrame de felicitare. Domnul-Dumnezeu e cucondoleanţele şi nu primeşte bacşiş.)
Astmaticii zilei işi dădeaurendez-vous la o şeptică cu silicoziştii de gradul 1, 2 sau3, in amurgul peste care Firisporul s-a lăsat, tuse şoptită şirâsete seci.
Visam la o casă lângă conducte.Să fiu aproape de ele, să le pot păzi. Noaptea conductele suntvulnerabile.
Fanfara Minei avea treirepetiţii săptămânale. In timp ce petreceau minerul careperforase pe uscat, instrumentiştii spuneau bancuri,gospodinelor li se ardea rântaşul, iar arcurile câte unei dormezefăcute de Fer-Mihai trosneau.
Fericiţi cei ce nu ieşiseră incăde pe băncile şcolii şi cei care te-ntrebau: Nene, imi dai unleu? apoi: Nu, nene, n-ai inţeles, să fie un leu detrei… Ori Duhu-Toni care alerga de pe Dealu' Minii până laFlotaţia Centrală accelerându-se prin simpla apăsare cu degetul apulsului la incheietura mâinii stângi. Şi Aron, călcat de o Tatrăin dreptul Bufetului Ţiganilor.
Pe o bancă doi surzi râdeau prinsemne de orbul care vedea sexul femeii ca pe-o plăcintă colorată.Fiecare kil de salam smuls de pe la cozi costa un fir de păralb.
Bătrânii spun că pe ValeaSăsarului, acum cincizeci de ani, au prins păstrăvi.
De atunci păstrăvii trăiesc inconductele de apă, hrăniţi prin crăpături.
Ianuarie1993
Aceleaşi trucuri o dată ladoi ani
Bătrâna işi pipăi buzunaruldrept. O pisică increzătoare, lovită de un bocanc, se rostogoliseprintre lemnării. M-a lăsat cu un copil şi cu o pensie de erou,şnapanu'. Dac-ar mai fi trăit, s-ar fi dus el la piaţă.Cincizeci de ani de când, tânără bucătăreasă, s-a lăsat prima oarăsărutată. I se făcuse frig. Dădu să-şi ridice gulerul paltonului,dar renunţă. Numai vagabonzii umblă cu gulerul ridicat; vrei sămă faci de râs, mamă? ii suna in urechi reproşulOlgăi.
Olga, la 50 de ani, era şidomnişoară, şi asistentă-şefă. O asista pe maică-sa la bătutulcovoarelor, fredonând: O sole mio…
Bătrâna avea părul lung, dar ilpurta strâns coc sub năframă. Olga purta peruci şi mustaţă. Mineriicartierului işi plecau ochii dinaintea hainelor, a pleoapelorpapagaliceşti, emoţionaţi de autoritatea din vocea ei, ameţiţi deparfumul ce le rămânea agăţat de nări.
Risipă de rujuri, şpreiuri,chiloţei, blănuri, parfumuri, in trecerea ei pe lângă grămezile delemne puse la uscat. In staţia de autobuz, semăna cu o actriţă dinCapitală sosită in vizită.
La doi ani o dată, defila peStrada Principală trupa circarului şi magicianului Dr. VirgulăMecastor. Venea in turneu in aceleaşi Trabanturi, cu aceleaşinumere de inmatriculare, cu aceleaşi trucuri: inelele ca două bucichinezeşti care nu se desfăceau şi trebuia să sufli intre ele,parfumate batistuţe, telepatie sprâncenată, tăieri de corpuri şi decoarne…
…şi femeia care se plimbatrăgându-şi tălpile şoşonilor cu zgomot, noaptea, coşuriverzi-fosforescente pe ceafă şi o coşarcă plină in spate,imbiindu-i pe trecătorii intârziaţi cu râme crocante, subţirele, lanumai jumate preţ de la miezul nopţii până la Cântatul Cocoşului,care, dac-ar prinde-o cu râme in coşarcă, i le-ar hali, spunea ea.De fapt, dacă s-ar fi inapoiat la Baza Verde-Fosforescentă curâme-n coşarcă, şi-ar fi pierdut prima, aşa că mai inghesuia şiprin canalele de scurgere. Vidanjorii n-o reclamau. Nici ei nu eraureclamaţi de locatari. Nici locatarii de râme. Atâta tot. Aceleaşitrucuri. O dată la doi ani.
Când minerii Joly şi Dobaş l-aufluierat, Dr. Virgulă Mecastor a făcut un gest de parcă ar fiinchis radioul. Dobaş şi Joly, singurii nehipnotizaţi pe motiv căfuseseră plecaţi in fundul pământului cu o treabă, rămăseră fărăgrai două zile, două nopţi şi o dimineaţă.
Când trupa de Trabanturi urca peserpentinele Gutâiului, Dr. Virgulă Mecastor răsuci butonulradioului şi graiul li se rostogoli la loc in gâtlejuri. După careJoly şi Dobaş se duseră in spatele Sălii de Reprezentaţie, lângăChioşcul de Plăcinte 1,50 lei bucata, pe malul Săsarului, şi-şitraseră reciproc palme zdravene, până ce devenirăcreştini.
In timp ce copiii coborau dâmbulcu sania, Olga işi dăduse demisia de la spital şi deschidea unbordel in propriu-i apartament. Cu o zi inainte, bătrânabucătăreasă işi schimbase domiciliul la nr. 27, peStrada-Fără-Intoarcere.
Totul fusese calculat matematic.Se foloseau prezervative de import, marca Sans-Probl'mes.După, minerii se intorceau acasă, luau portmoneul nevestelor şi iarbăteau la uşa Olgăi, care acuma cerea un preţ dublu.
Bătăi in uşă şi in faţa uşii.Era inadmisibil. Olga işi instală telefon. Fixa randevuuri. Nopţilevorbea cu străinătatea. In 24 de luni umplu 24 de portmonee curevoluţionari de la '48 şi oftă o singură dată - când la uşă, fărărandevu, sună Dr. Virgulă Mecastor.
Atâta tot, aceleaşi trucuri odată la doi ani, lăbuţe de broscuţe pluteau prin apartament, Olgaşi Dr. Virgulă Mecastor dansau tango, mirosea a pârţ demotan.
Noaptea ieşiră la plimbare princimitir, mestecară câteva flori bine rumenite de pe mormântulbătrânei bucătărese. In loc de candele, ochii amabili aicucuvelelor.
Două fetiţe culegeau frunze deviţă pentru sarmale, la crâşmă minerii mâncau plăcinte de 1,50 leibucata, beau bere şi cântau: Sus cu Olga-n vârfu' căsii, / Josnevasta-n p…a mă-sii!
In genunchi la iconiţă,nevestele boscorodeau: Feri-mă, Doamne, de omu' bat, de câneleturbat, de omu' cu zâlele-amână, de Olga nebună…
Explorările geologice audescoperit mari zăcăminte aurifere - scria in ziarul local.Atraşi de noile puţuri şi tuneluri, soseau tot mai mulţi mineri.Primarul oraşului decernă, intr-un cadru festiv, Medalia de Aur aSudorii şi titlul de Miner de Onoare domnişoarei Olga.
Statuia din piaţă o reprezintăpe Olga cu ţâţele ca două buci chinezeşti, alăptând un ortacmititel.
Pe placa de marmură stă scris:Olga, mama noastră. Nişte mâini scrijeliseră dedesubt:Mama voastră, a tuturor minerilor!
Atâta tot. Aceleaşi trucuri odată la doi ani.
Octombrie 1993
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
