Filosofii
Una din cele mai importante radacini ale terorismului modern se afla in miscarea anarhista, doctrina si actiune politica ce a luat nastere in secolul al XIX-lea, pe continentul european. Se poate spune ca anarhismul (termen provenit de la expresia din greaca veche „fara stapan") a avut la baza si a dezvoltat o adevarata miscare filosofica, o serie de personalitati culturale apartinand unei asemenea orientari. Cei mai multi au argumentat necesitatea distrugerii statului, principala sursa a relelor sociale, in primul rand a exploatarii. Statul urma sa fie inlocuit cu ordinea nascuta din libertate, concept vag, care lasa loc unor actiuni dintre cele mai deosebite, mergand pana la folosirea violentei, mai ales prin acte individuale, atentate. Metoda a fost preluata din plin de terorismul modern, inca de la jumatatea secolului al XIX-lea.
Inaintea filosofului Jean-Jacques Rousseau, care exprimase ideea referitoare la valoarea morala absoluta a libertatii neingradite, termenul de anarhism a aparut in 1642, in timpul Revolutiei din Anglia, el fiind folosit de regalisti pentru a desemna actiunile considerate abuzive ale acestei miscari. Si in timpul Revolutiei Franceze, termenul echivalent de Enragés("violenta nebuna") are circulatie, in opozitie cu acela de "centralizare", folosit de iacobini.
Anarhismul a fost teoretizat, pentru prima data, de catre filosoful englez William Godwin (opozant al actiunii revolutionare si sustinator al ideii mentinerii la un nivel minimal al statului ca „un rau necesar") si si-a gasit expresia in opera lui Pierre-Joseph Proudhon, autorul lucrarii Que-est-ce que la propriete?(Ce este proprietatea?), considerat ca intemeietor al teoriei anarhiste moderne. Partizan al „anarhiei pozitive", Proudhon respinge orice forma de autoritate in numele unui liber arbitru spontan.
Un alt filosof, promotor al „anarhismului individualist", a fost Max Steiner, autor al lucrarii The Ego and Its Own (1844), in care considera ca singura limitare a drepturilor individului o reprezinta puterea sa de a obtine ceea ce doreste – idee preluata din plin de terorismul contemporan.
Anarhismul – precursor al terorismului
Mihail Alexandrovici Bakunin (1814-1876) poate fi considerat reprezentantul cel mai de seama al filosofiei politice anarhiste pe plan european. Spre deosebire de alti filosofi ai curentului, Bakunin este reprezentant al „anarhismului colectivist", ceea ce il va face sa se angajeze in actiuni revolutionare.
De origine nobila, Bakunin studiaza filosofia la Moscova, dupa care paraseste Rusia stabilindu-se la Paris, unde face cunostinta cu George Sand, Pierre-Joseph Proudhon si Karl Marx. Se angajeaza intr-o serie de actiuni revolutionare in perioada 1848-1849 in teritoriile stapanite de Imperiul Tarist. Ulterior, Bakunin participa la miscarea revolutionara de la Lyon, care precede Comuna din Paris (1870).
La intoarcerea in Rusia, Bakunin e condamnat la deportare in Siberia, de unde reuseste sa evadeze, ajungand in Japonia si Statele Unite ale Americii. La Londra, infiinteaza publicatia de orientare anarhista The Bell(Clopotul), care are o influenta apreciabila asupra anarhistilor din Europa si America. In 1868, Bakunin adera la Asociatia Muncitorilor, cunoscuta sub numele de Internationala I, care grupa organizatii radicale din cele mai multe tari europene. Intra in conflict cu Marx, adept al participarii la alegerile parlamentare ca mijloc de dobandire a puterii de catre proletariat, si paraseste organizatia, continuandu-si activitatea politica si publicistica.
In 1866, Bakunin publica lucrarea Revolutionary Catechism(Catehismul revolutionar), in care pledeaza pentru "respingerea absoluta a oricarei forme de autoritate, inclusiv pe acelea care sacrifica libertatea pentru convenienta statului". In 1882,apare postum lucrarea sa Dieu et l’Etat (Dumenezeu si Statul), in care critica marxismul datorita ideii sale referitoare la dictatura proletariatului, condusa de un partid care, in cele din urma, va inlocui vechea elita politica printr-una noua, ceea ce s-a si intamplat. Principala idee a lui Bakunin preluata in unele ideologii teroriste este apologia "actiunii directe". Desi respinge actiunile teroriste, Bakunin aproba "violenta ca arma impotriva agentilor opresiunii", ceea ce va face ca anarhismul sa devina un sinonim al asasinatelor si haosului si, in ultima instanta, un precursor al terorismului.
„Vointa poporului"
Caracterul utopic al filosofiei lui Bakunin va fi probat in chiar tara sa de origine, unde „actiunile directe" preconizate de el au devenit actiuni teroriste.
Patura intelectuala din Rusia („intelighentia"), care dezaproba ritmul considerat prea lent al reformelor initiate de Alexandru II, se grupeaza in organizatia Narodnaya Volya (Vointa poporului), dar, de fapt, reprezentantii anarhismului rusesc resping atragerea maselor taranesti, considerate prea inapoiate. Principala idee era ca progresul ar fi imposibil fara distrugerea statului prin „teroare", considerand ca atentatele sunt cel mai eficient mijloc pentru acest scop. Actiunea lor culmineaza cu asasinarea tarului Alexandru II in martie 1881, data care marcheaza, in urma represaliilor dezlantuite, si disparitia organizatiei. Printre membrii sai executati pentru participarea la atentat s-a numarat si fratele lui Vladimir Ulianov (Lenin), ceea ce, potrivit chiar propriei sale marturii, va avea un rol decisiv in formarea sa ca revolutionar.
Printul anarhismului
Piotr Alexievici Kropotkin (1842-1921) este considerat un „avocat al anarhismului comunitarist", modelul invocat de el fiind acela al unei „societati libere de orice fel de guvernare centrala".
Datorita originii sale aristocratice, a intrat in constiinta contemporanilor drept un „print al anarhismului" si, in acelasi timp, dupa expresia lui Oscar Wilde, „un om cu suflet frumos". Este beneficiarul unui formatii intelectuale de elita. Dupa studiile universitare, devine secretar al Societatii de Ceografie, publica o serie de lucrari cartografice si va colabora la Enciclopedia Britanica.
In Elvetia, intra in contact cu cercurile nihiliste, fiind castigat pentru ideologia anarhista si, intors in Rusia, se angajeaza in actiuni de propaganda in favoarea acestei orientari, ceea ce duce la arestarea si incarcerarea sa in fortareata Petru si Pavel, de unde evadeaza in 1876. Doi ani mai tarziu, editeaza, in Elvetia, publicatia La Revolte. Trece in Franta, unde este arestat in 1882 si condamnat la cinci ani de 
inchisoare.
inchisoare.In 1902, Kropotkin publica lucrarea sa de baza Mutual Aid: A Factor of Evolution(Ajutorul mutual: un factor al evolutiei), in care, in spiritul darwinismului social, care castigase teren in acea perioada, se declara adeptul suprematiei indivizilor celor mai inzestrati.
Dupa Revolutia din februarie 1917, lui Kropotkin i se propune un post in guvernul provizoriu, dar acesta refuza. Considera luarea puterii de catre bolsevici drept „mormantul revolutiei".
Ceea ce a preluat terorismul de la anarhismul lui Kropotkin a fost ideea „liberului arbitru", care justifica orice fel de actiuni desfasurate de grupuri de elita in numele unei autoritati morale pe care si-o aroga.
Persistenta anarhismului
In ciuda esecului orientarilor anarhiste in confruntarile cu realitatile politice contemporane, au continuat sa existe reprezentanti ai sai, scriitori si filosofi.
Este cazul Emmei Goldman (1869-1940), ai carei adepti au considerat-o o „rebela" autentica, iar criticii sai – „o avocata a crimei motivate politic si a revolutiei violente". Goldman, originara tot dintr-un teritoriu stapanit de Rusia tarista, Lituania, se exileaza in Statele Unite, unde, impreuna cu iubitul ei, anarhistul Alexander Berkman, se angajeaza in pregatirea unor atentate si a altor actiuni subversive. Este condamnata si apoi expulzata in Rusia, unde e deziluzionata de practicile „terorismului de stat" promovat de regimul comunist, ceea ce o face sa-si paraseasca din nou tara, dar constata ca nici democratia occidentala nu corespunde idealurilor sale, Goldman sustinand ca „anarhismul si libera asociere constituie raspunsuri logice la limitarile impuse de controlul guvernamental si capitalism".
De altfel, in opinia unui alt reprezentant al anarhismului contemporan, Murray Rothbard (1926-1995), „capitalismul este expresia deplina a anarhismului, iar anarhismul este expresia totala a capitalismului".
In opinia unor analisti ai orientarilor ideologice actuale, postanarhismul constituie o sinteza a anarhismului clasic si a altor miscari filosofice. Sunt de amintit in acest sens unele idei de natura anarhista adoptate de lingvistul si filosoful Noam Chomsky. Pe de alta parte, au aparut teoreticieni si ideologi ai "anarhismului insurectional", menit sa justifice, cum se va vedea in urmatorul episod al serialului, actele de violenta ale terorismului contemporan.
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
