Ideologi
Daca, in lucrarile filosofilor, probleme terorismului sunt abordate in termenii lor generali, odata cu generalizarea acestui fenomen au aparut o serie de autori care au teoretizat concret aplicarea violentei in viata politica, devenind, in felul acesta, doctrinari, ideologi, „apostoli" ai terorismului sub diversele sale forme prezente in viata contemporana. Potrivit expresiei unui specialist al domeniului, Walter Laqueur, asemenea autori, cei mai multi dintre ei si militanti, implicati in actiuni concrete de terorism, au contribuit la dezvoltarea unei „filosofii a distrugerii in masa".
Printre reprezentantii acestor doctrine s-au numarat o serie de participanti la evenimentele revolutionare din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, emigrati, din cauza persecutiilor la care au fost supusi, in Statele Unite, unde deja, prin infiintarea organizatiei Ku Klux Klan in 1865, „terorismul rasial" câstiga teren.
Karl Heinzen (1809-1880), un radical democrat german, considera ca revolutiile de la 1848 din Europa au fost un esec si propunea mijloace mult mai dure pentru atingerea scopurilor politice, concretizate mai ales in dezvoltarea tehnologiilor armelor de distrugere in masa. In acelasi timp, Heinzen combate comunismul, care nu poate duce decât la o „noua forma de sclavagism".
Johann (John) Most (1846-1906) emigreaza si el din Germania in Statele Unite, unde devine editorul celei mai influente publicatii anarhiste din lume, Libertatea. In lucrarile sale, Most exprima ideea dupa care, având in vedere ca sistemul social din acel moment era „barbar", el nu putea fi doborât decât tot prin „mijloace barbare", astfel incât, spre exemplu, pentru eliberarea maselor este necesara suprimarea conducatorilor politici.
De la Ku Klux Klan la Panterele Negre
Dupa valul de atentate care au zguduit Europa la inceputul secolului XX si in perioada interbelica, centrul de greutate al terorismului s-a mutat in Statele Unite, in special prin actiunile desfasurate de Ku Klux Klan impotriva populatiei de culoare. Ca reactie la acest „terorism rasial", ca si la legislatia segregationista promovata mai ales in statele din sud, se dezvolta o ideologie si forme de organizare menite sa apere populatia de culoare impotriva actiunilor violente prin actiuni de riposta similare, mai ales prin activitatea organizatiei Panterele Negre.
Unul dintre cei mai importanti ideologi ai acestei organizatii, in acelasi timp organizator de actiuni violente, a fost George Jackson (1941-1971). Dupa ce studiaza economia politica, Jackson publica lucrarea Blood in My Eye (Sânge in ochii mei), unde dezvolta unele idei care au stat la baza actiunilor desfasurate de Panterele Negre. La unele dintre aceste atentate, Jackson participa direct, fapt ce ii aduce 12 ani de inchisoare, iar in 1971 este ucis, in timpul unei tentative de evadare.
Stokely Standiford Churchill Carmichael (1941-1998), care devine, la un moment dat, „prim-ministru onorific al Partidului Panterelor Negre", este reprezentantul aripei moderate, nonviolente, a acestei organizatii. 
Dupa studii universitare, Carmichael publica, in 1967, volumul Black Power(Puterea neagra), in care pledeaza pentru actiuni energice, dar nonviolente, vizând integrarea populatiei de culoare in societatea americana. Ulterior, Jackson se distanteaza de actiunile violente ale organizatiei Panterele Negre, pe care de altfel o paraseste, „bucurându-se" insa in continuare de „atentia" (urmarirea) agentiei CIA, care il considera totusi un „terorist".
Dupa studii universitare, Carmichael publica, in 1967, volumul Black Power(Puterea neagra), in care pledeaza pentru actiuni energice, dar nonviolente, vizând integrarea populatiei de culoare in societatea americana. Ulterior, Jackson se distanteaza de actiunile violente ale organizatiei Panterele Negre, pe care de altfel o paraseste, „bucurându-se" insa in continuare de „atentia" (urmarirea) agentiei CIA, care il considera totusi un „terorist". „Che" – terorist sau erou?
Odata cu dezvoltarea actiunilor revolutionare in America de Sud, cele mai multe indreptate impotriva inegalitatilor sociale si a hegemoniei Statelor Unite, apar o serie de personalitati, militanti, conducatori de operatii militare calificate de ei ca revolutii, iar de opozanti drept forme de terorism. Unii dintre acestia devin si ideologi ai respectivelor actiuni, cum este cazul lui Che Guevara (1928-1967). Om de actiune, organizator si conducator de lupte de gheriladesfasurate in diferite state ale Americii de Sud si Caraibelor, „Che" a fost, in acelasi timp, un avizat cunoscator al literaturii universale, student in medicina si autor al unor lucrari in care, sub influenta marxismului, a expus o ideologie a revolutiei ca solutie de desfiintare a inegalitatilor sociale.
In timp ce CIA si oameni politici sud-americani apartinând oligarhiei, apropiati de SUA, l-au considerat un terorist, dorind sa justifice astfel suprimarea sa, alte personalitati ale vremii l-au apreciat drept un erou, om de exceptie. Astfel, Nelson Mandela crede ca Guevara poate sa constituie „un motiv de inspiratie pentru orice om care iubeste libertatea", iar Jean-Paul Sartre il descrie ca pe „un intelectual, una dintre personalitatile cele mai complete ale vremii noastre".
Au existat o serie de intelectuali implicati in actiunile revolutionare din America de Sud care au formulat o ideologie a acestora. Este cazul lui Jules Regis Debray, profesor de filosofie, apropiat al lui Guevara, autor al volumului Revolution in the Revolution? (Revolutia in revolutie?), considerat „un tratat al luptei de gherila". Dupa asasinarea lui Guevara, Debray este condamnat la 30 de ani de inchisoare, fiind eliberat ulterior la interventiile lui Jean-Paul Sartre, Andre Malraux, generalului De Gaulle si papei Paul VI, devenind apoi un inovator in teoria comunicarii.
Islamism si terorism
Yusuf al-Qaradawi (n.1926), intelectual si cleric egiptean, este considerat drept propagator, prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare (posturi TV si internet), al ideologiei edictelor „fatwa" privind pedepsirea „necredinciosilor" (adeptii altor religii decât islamul) pentru atitudini si acte care contravin acestei religii. In acelasi timp, al-Qaradawi si-a facut cunoscuta ideolologia sa fundamentalista prin o serie de volume ca Legalitate si prohibitie in Islam si Islamul: Civilizatia viitorului.
Interpretarile privind ideologia religioasa si politica a lui al-Qaradawi sunt contradictorii. In vreme ce specialistii occidentali in terorism vad in el unul dintre cei mai energici islamisti, care respinge valorile fundamentale ale drepturilor omului si democratiei, propagator al practicii atentatelor sinucigase („Consider acest tip de martiraj ca o dovada a dreptatii lui Dumnezeu"), unii dintre adeptii il considera un reprezentant al miscarii ce favorizeaza adaptarea ideilor Islamului la societatea moderna.
De altfel, chiar in tara sa de origine, al-Qaradawi a trebuit sa faca fata represiunii politice in timpul regimului monarhist, fiind intemnitat dupa publicarea volumului Tyrant and the Scholar(Tiranul si savantul), in care condamna excesele acestuia.
In perioada pe care a mai petrecut-o in Egipt inainte de a se exila in Quatar, al-Qaradawi a facut parte din organizatia Fratia Musulmana, care milita in rândurile studentilor pentru opozitia armata impotriva ocupantilor englezi si israelieni. In Quatar,
indeplineste chiar o serie de functii politice si universitare.
Ideologia promovata de al-Qaradawi se distanteaza totusi de extremismul islamic, afirmând ca „Islamul nu a permis niciodata musulmanilor sa ucida oameni inocenti si lipsiti de aparare". Totusi, sprijina atacurile teroriste ale palestinienilor impotriva civililor, afirmând ca cea mai mare parte a intelectualitatii islamice este adepta a acestor practici. Sustine ca asemenea atacuri teroriste sunt justificate, dat fiind faptul ca toti cetatenii din Israel sunt potentiali „soldati" in conflictul cu palestinienii, astfel incât asemenea acte se incadreaza „razboiului sfânt" (jihad). In acelasi timp, cere adeptilor sai sa nu sprijine actiunile teroriste ale grupului Hezbollah si orice fel de atacuri desfasurate in afara teritoriului Palestinei. Considera ca Statele Unite suporta consecintele sprijinului acordat dusmanilor „lumii islamice". Totusi, cere musulmanilor sa doneze sânge pentru victimele atacului terorist de la 11 septembrie 2001. In recente luari de pozitie, al-Qaradawi revine la recomandarea unor forme de terorism, sustinând ca „atacurile impotriva civililor israelieni pot fi considerate un jihad necesar".
Un alt ideolog al „jihadului", de asemenea de origine egipteana, a fost Sayyid Qutb, care, in acelasi timp, e considerat un promotor al adaptarii Islamului la lumea moderna, mai ales prin lucrarea sa In umbra Coranului. Urmeaza studii universitare, devenind unul dintre cei mai apreciati exegeti ai Coranului. Ideologia sa este o forma a „anarhoislamismului", negând autoritatea formelor politice care se opun islamismului. Este considerat martir datorita faptului ca a fost executat in timpul regimului presedintelui Nasser.
Dupa disparitia lui Sayyid Qutb, ideologia promovata de el este dezvoltata de fratele sau Muhammed, profesor de studii islamice, iar apoi de Ayman Zawahiri, devenit mentor al lui Osama bin Laden si membru influent al organizatiei Al-Qaeda, ceea ce demonstreaza ca extremismul islamic ramâne o baza a terorismului actual.
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
