Cum a descoperit clasa politica brusc, dupa ani si ani de tranzitie, ca in tara exista cateva milioane bune de pensionari ramane un mister.
Cum de si-au dat seama abia acum diverse partide, mai de stanga, mai de centru, mai de dreapta, ba chiar si cele care flutura steguletul in toate directiile, ca aceste milioane constituie o parte deloc neglijabila a electoratului este iar greu de explicat. Dintr-o data, batranii au intrat in ring fara sa vrea, constituind o categorie vanata cu osardie. Iata deci ca niste umbre pana acum neglijabile, de cele mai multe ori uitate prin cotloane, amintite cateodata ca notiuni aproape abstracte in discursuri ori statistici, au devenit personaje de prim-plan catre care se revarsa grija competitorilor de pe esichierul public.
Ce va iesi din aceasta batalie vom trai si vom vedea. Ma indoiesc ca pensionarii se vor mentine prea multa vreme in avanscena. Cu atat mai bine daca se vor alege cu ceva din aceasta disputa, dar ma tem ca sacul cu promisiuni e mult prea plin, iar cele care vor fi tinute sunt la fund de tot. Pe de alta parte insa, nici nu au prea mult de pierdut.
Categorie tenace si rezistenta, batranii s-au antrenat cu varf si indesat in perioada epocii de aur. Erau campionii cozilor la orice. Specializati in intrebarile iscoditoare "Ce se da aici?", "Ce-au mai bagat dincolo?". Experti intr-o geografie sui-generis a localitatilor, cu alimentarele sau bacaniile interesante marcate pe harta ca punctele strategice intr-un plan de razboi. Stiutori pe dinafara de liste constituite de cu noapte, ca sa nu piarda randul. Dotati cu mobilierul & echipamentul necesare, de la scaunasul usor de transportat si atat de util pentru petrecerea orelor de asteptare, pana la multimea de pungi si traistute in care sa poata aduna roadele rabdarii. Aceasta educatie spartana la apusul vietii le-a fost de folos. Randurile nesfarsite la ratiile alimentare au disparut, dar cozile supravietuiesc cu glorie si astazi. Iar varsta medie a celor care le compun este aceeasi. Acum se inghesuie la medicamente compensate, la cate un bilet la tratament, la cine stie ce ajutoare sau chiar la plata impozitelor, ca sa scape de majorari. Sunt din nou primii la aliniere. Cate unul mai cade, ca la un joc de popice...
Ca intr-o piesa de teatru in care protagonistii isi declama tiradele in vazul publicului, in timp ce figuratia, corul antic, multimea se clatina undeva in obscuritate, cineva a pus brusc reflectorul pe ei. Incotro s-o ia, unde sa se imbulzeasca? Indicatiile de regie sunt vagi. La pensii, carevasazica...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
