"Ca nu se citeste mai nimic in comparatie cu anii dinainte si numaidecat dupa razboi este un fapt indiscutabil si-l tagaduieste numai cine nu cunoaste situatia." Aceste randuri sunt scrise de G. Calinescu la 1939, in "Jurnalul literar", acum mai mult de o jumatate de secol. Criticul asaza la baza lipsei de apetenta pentru lectura a romanilor situatia lor materiala: "Optzeci% din romani sunt tarani, care tarani se subalimenteaza, depunand sfortari mari pentru agonisisrea catorva saci cu porumb. Nu se poate pretinde unor oameni zdrobiti de oboseala sa mai petreaca". "Dar ceilalti 20%? Acestia sunt orasenii, din care fireste, trebuie sa scadem macar jumatate ca nefiind in varsta citirii. Acesti oraseni mananca ingrozitor".
Intre cei doi poli - ai saraciei si ai abundentei alimentare - nu se mai afla nimic, reclama Calinescu, adica nu exista acea patura care sa caute satisfactii dincolo de cea alimentara. Jurnalele frantuzesti, care la noi sunt citite de oameni fini, sunt la ele acasa lecturate de patura mijlocie. "Occidentalul cere gazeta fiindca totdeauna ii lipseste ceva: salariul e mic, chiria scumpa. In gazeta el vrea sa ia parte la discutarea acestor probleme grave. Cine mananca insa carnuri fripte si bea vin (asa cum fac romanii - n.n.) suporta cu seninatate toate problemele".
Chiar de nu vom imbratisa teorema lui Calinescu privind raporturile de dependenta dintre cultura si hrana, tot nu ne vom abtine de a nu semnala ca intr-o buna masura el are dreptate in demonstratia sa. Nu mai suntem chiar optzeci% tarani, dar populatia rurala a Romaniei se plaseaza deasupra jumatatii. Nu stiu daca se munceste si azi la fel de crunt pentru hrana zilnica, dar stiu ca in satele romanesti cartile nu ajung, iar acel ceva, la limita utopiei cu o realitate foarte palpabila, pentru care au militat multi carturari romani - bibilioteca sateasca - este azi o vaga amintire. Raman orasenii ca potentiali lectori. Fara indoiala ca si azi terasele, carciumile, fast-food-urile, Mc-urile gem de oameni. Oameni care mananca bine si beau chiar si mai bine. De exemplu, nu stiu cat au vandut toate editurile prezente la Bookarest, dar stiu ca deverul la bere, mici, votca sau vin pe terasa "La motoare" a fost deplin. Aproape toti cei care se lamentau de scumpetea cartilor si de absenta cititorilor/ cumparatorilor de carte au cheltuit cu darnicie pe bere. Apoi, orasenii mai au cu ce sa-si stinga pofta de altceva - televizorul, discotecile, Mall-urile. De ce ar mai citi atunci? Citim pentru ca ceva ne lipseste. Ce ne propune literatura contemporana care sa nu fie de gasit si in alta parte? Violentarea simturilor se face, poate chiar din prea plin, in gazete si in televiziuni. Asadar, acuza ca avem un public pudibond care ar rosi la niste pasaje in care prozatoarea descrie, intelectualiceste, sexul oral este nefondata de vreme ce avem suficiente reviste care ni-l si arata, iar filmele de pe micul ecran pot fi si despre extraterestri ca tot strecoara, en passant, o scena tare de sex. Crime, violuri, explozii, terorisme, razboaie - adica tot ceea ce poate urzica sensibilitatea noastra - ni se transmite "in direct si la ore de varf". De vrea sa faca o directa concurenta acestui tip de realitate care lipseste publicului, literatura nu are decat sansa de a fi extrem de palida si de neinteresanta. Daca se adreseaza acestui tip de public, degustator de reviste - soft sau hard - atunci de ce se mai lamenteaza autorii nostri ca onor cititorii nu ar avea educatia necesara de a nu se indigna cand se intalnesc cu productiuni ale fiziologicului in stare pura (in treacat observ ca mai ales femeile au o apetenta teribila pentru ceea ce le este propriu fiziologic descriindu-l cu o voluptate terifianta!)? Adevarul este ca autorii romani nu se adreseaza unui astfel de public ci altuia, mai restrans, mai "specializat", pe care vor sa-l impresioneze prin curajul limbajului frust si al subiectelor tabuu. Dupa ce ai citit Pasolini sau Henry Miller, Apollinaire sau Gide, cred ca este destul de greu sa cazi pe spate de admiratie ca X a descoperit apa calda si mersul pe jos, adica literatura fara complexe. Plecand de la prejudecata unui public tampit, inghetat in niste percepte morale, sociale cretine, banuindu-l de incultura si lipsa de informatie culturala, standardul estetic nu poate fi prea ridicat, iar literatura nu poate fi altcum decat plicticoasa.
Curajul si analiticul (la care as adauga obsesia subiectelor "grele" singurele care fac marea literatura) au nenorocit literatura romana. Autorul roman face din curaj o miza estetica, iar din despicarea firului in patru o virtute. Curajul, ca si morala, este relativ si conditionat de timp si spatiu, iar constructiile analitice sunt cele mai perisabile intr-o opera literara. Mai nou, infloreste o literatura a zonelor tulburi, un fel de psihanaliza cu subiecti literari. Este si ea o literatura cu inlocuitori. Din cercetarile psihanalitice poti prelua sugestii spre descoperirea omului, dar a obscuriza textul cu pretentii de specialist mi se pare lipsit de haz. Daca esti specialist, du razboiul in campul corect al cercetarii si incruciseaza-ti floreta gandirii cu specialistii, nu te razboi cu niste adversari presupusi din start necunoscatori, doar pentru a-ti arata superioritatea. Din pacate, textul ramane mort: neinteresant pentru specialist si obscur, plictisitor pentru publicul literar.
De fapt, asta-i marea drama a literaturii noastre de azi: plictiseala. Nu se mai citeste pentru ca literatura nu acopera mai nimic din ceea ce-i lipseste omului contemporan, asaltat agresiv de placeri care-i cultiva lenea spirituala. Si cand gaseste in alta parte un surogat de placeri, nu vad de ce ar face eforturi sa citeasca ceea ce vede in "Hustler" sau "Playboy"?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
