Episodul 2: Costumele
Patul in care se afla Noimann incepu sa se invarta cu o viteza ametitoare, antrenand dupa el toate lucrurile din jur. Medicului i se facu greata, stomacul se stranse ca un pumn si dinauntrul lui tasni un lichid galben-verzui, amar ca fierea, improscand peretii. In incapere se raspandi un miros neplacut, care-l facu pe medic sa vomite din nou. La fiecare spasm al stomacului, stomatologul isi revenea in simtiri. Raul dinauntrul sau se revarsa in afara. Da, acum, Noimann se simtea mai bine. Patul isi incetini rotatia, iar tavanul reveni la locul lui. Noimann intinse mana si cauta in dreapta sa o bucata de cearsaf curat, cu care sa-si stearga murdaria de pe fata si de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dadeau de umezeala lipicioasa. Tot bajbaind cu mana, doctorul descoperi in dreapta sa, sub perna, un locsor ce parea sa nu fi fost afectat de boratura. Degetele sale albe incepura sa scormoneasca febril, ravasind salteaua, pana ce dadura de ceva tare. Fara sa deschida ochii, Noimann isi dadu seama ca era vorba de o iconita, cu Iisus si Maica Domnului, ferecata in argint. Sub ea, descoperi o alta. Un pic mai mare, reprezenta aceeasi scena. Si, pe masura ce degetele sale se infundau in calti si arcuri, stomatologul dadea peste icoane din ce in ce mai mari, pe care le scotea de sub el si le aseza pe noptiera. Stiva de icoane crestea odata cu groapa ce aparea in saltea. Noimann isi infunda bratul pana la umar si scotea din groapa mereu un alt sul, care in contact cu aerul se pietrifica, acoperindu-se de o pojghita de aur. Chipul Nascatoarei si al pruncului Iisus straluceau in intuneric. Medicul rosti in gand o rugaciune. Dar icoana nu se destrama in mana lui, ci dimpotriva, chipurile incepura sa straluceasca si mai tare. Noimann o aseza pe podea si scormoni cu cealalta mana in groapa ce se casca sub el. De data asta, degetele sale dadura peste un obiect ale carui dimensiuni se intindeau de la un capat la altul al patului. Noimann tresari, deschizand larg ochii si atunci vazu ca trupul sau zacea intins pe o icoana... Primul gand care-i trecu prin minte fu legat de Bikinski: "Nu cumva, isi spuse el, pictorul a trecut in lipsa mea pe-aci si si-a facut mendrele?!". Icoanele stivuite in dreapta sa pareau facute de o alta mana. Apoi de unde ar fi avut atatia bani Bikinski ca sa-si impodobeasca "scandurelele" in aur si argint? Icoanele ce se aflau in preajma sa aveau amprenta unor alte vremuri. Medicul se scula in capul oaselor. Tamplele ii vajaiau, camera continua sa se invarteasca. Insa ritmul "tangajului" era acuma destul de lent. Stomatologul Paul se gandea chiar sa puna picioarele in podea, incercand sa se deplaseze pana la masa, unde se vedeau resturile unei cine incropite in graba. Acolo se afla si o sticla de coniac Alexandrion, cu trei degete de lichid aramiu ce se balansa ispititor inauntrul ei. Drumul era totusi riscant. Medicul nu se simtea inca pe deplin restabilit. Casca si se intinse, pocnindu-si incheieturile degetelor. Infasurat pe jumatate in cearsaf, statea in bratele Sfintei Nascatoare, acoperind cu sezutul sau nemernic chipul zugravit cu atata gingasie al Mantuitorului. Oare ce ar fi zis Bikinski, care de felul lui era un habotnic, daca l-ar fi vazut in astfel de postura? "He, he, surase el cu amaraciune, facand haz de necaz, iata-te si pe post de prunc sfant...". "Pruncul care duce biberonul de Alexandrion la gura", i-ar fi replicat, daca ar fi fost de fata, Bikinski. Si poate l-ar fi pictat sezand cu sticla la gura pe icoana ce trepida sub el. Bikinski insa nu era de fata, el haladuia acum pe alte meleaguri, pasii sai, tarandu-se prin Piata Unirii, se indreptau spre Casa Podgor, asa ca Noimann fu nevoit sa-si dea singur replica: "Vom trai si vom vedea".
Totusi, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin incapere. Cineva calcase de ici-colo, purtandu-si adidasii murdari de noroi sau de voma de la masa la pat si de la pat la sifonierul ce trona cu usile deschise in laturi, inauntrul caruia, umar langa umar, stateau cele o suta douazeci de costume ale medicului, calcate si periate cu grija, aratand ca niste soldati aliniati unul langa altul, ce-si umfla pieptul si isi indreapta spatele dinaintea comandantului, pregatindu-se sa strige din toti rarunchii: "Ura!". Nu era cazul. Acum, comandantul (colonelul sau generalul Noimann) statea in sezut cu picioarele sub el, in pozitia semilotus, tinandu-se cu mainile de cap. Generalul suferea. De aceea, costumele pastrau o tacere respectuoasa. Ridicandu-si mana dreapta spre tavan, Noimann dadu comanda: "Pe loc repaus!" si intreg regimentul se destinse, adoptand o pozitie de asteptare. "Vax, spuse Noimann, azi n-am chef de voi...". Isi netezi parul, cautand prin acest gest sa-si puna in ordine gandurile ce-i roiau prin capul naclait de alcool si sa-si alunge durerea ce-i napadise tamplele. Intre timp, setea ii crestea. Dorinta de a ajunge pana la masa nu-i dadea pace. Noimann isi atinti ochii inspre sticla. Si sticla incepu sa se clatine. Apoi se petrecu un fenomen straniu. Sub presiunea privirii sale fixe, masa se rasuci de la drepta la stanga, inaltandu-se cateva degete de la podea... In gand, medicul isi freca mainile de bucurie. Masa se apropia de pat, clatinandu-se in aer. Medicul inchise ochii si numara pana la zece... Cand ii intredeschise din nou, observa ca distanta dintre el si sticla se micsorase considerabil. Facu un efort, intinzandu-si bratul in directia mesei. Mai trebuiau cativa centimetri si efortul sau ar fi fost rasplatit din plin. Tremura de nerabdare. Masa parea ca vine inspre el si totusi distanta dintre ea si pat nu se micsora, ci, parca dimpotriva, crestea. Masa luneca spre pat, dar patul luneca si el, retragandu-se din calea ei. Noimann inchise din nou ochii. Era intr-o situatie fara iesire. Masa si patul pareau legate intre ele de fire nevazute. Cand se misca una, se misca si celalalt. Pareau doua animale care executa un dans ciudat, cantarindu-si fortele, prinse intr-un ritual de imperechere. Intre timp, senzatia de sete atinse o limita de nesuportat. Noimann numara din nou pana la zece, apoi pana la douazeci, apoi pana la cincizeci. Nici cand ajunse la numarul cinci sute, cei cativa centimetri nu fusesera parcursi. Ce era de facut? Masa inainta, iar patul tot dadea indarat. Noimann incerca sa se ridice, dar picioarele nu-l ascultau. Intredeschizand pleoapele, medicul vazu ca o sticla de pe masa disparuse si ca in locul farfuriei cu resturi se afla acum o palarie de pai, cu boruri largi, plina cu bucati de prescura stropite din belsug cu ulei si vin. Acum masa inainta spre el cu pasi hotarati. Picioarele ei erau incaltate cu adidasi Nike, destul de jerpeliti. Incaltamintea ii aducea aminte de cea purtata de Bikinski. Numai ca pictorul purta de obicei doi adidasi, or aici se miscau incolo si incoace patru. Poate ca vad dublu, isi spuse medicul. Scena parea desprinsa din tablourile lui Bosch. O masa incarcata cu resturile festinului se deplasa prin camera incaltata ca un om. Nu cumva se pitise vreun musteriu sub ea si, ca sa-l sperie pe Noimann, umbla ciucit in patru labe, avand o pereche de adidasi prinsi pe maini? Sau poate ca, in loc de unul, se ascundeau sub masa doi oameni? Sau poate ca, din pricina betiei, Noimann avea din nou halucinatii?! Medicul statea in pozitie lotus pe marginea patului, uitandu-se prostit in jur. Pe genunchii sai se legana camasa de noapte a lui Lilith. Dinspre sifonier se auzi un zumzet. Costumele se miscau, fosnind ca niste copaci imbracati in frunze moarte in bataia vantului... Noimann intinse mana si lua din palarie o prescura. Cand o duse la gura, aceasta scoase un chitcait usor si, facand slalom prin asternut, disparu sub pat. Atunci, medicul isi dadu seama ca e ceva in neregula cu el si, facand un efort suprem de vointa, se dadu jos din pat.... Acum nu mai visa. De fapt, se trezise de mult. Masa si sticla de coniac se aflau la locul lor obisnuit. Noimann se repezi, clatinandu-se pe picioare si tremurand din tot corpul, puse mana pe sticla, isi turna o jumatate de pahar si il dadu pe gat. La inceput simti o senzatie de rau, de greata. Dupa care coniacul isi facu efectul. Noimann mai intai transpira. Apoi, incetul cu incetul, isi reveni in simtiri. Transpiratia isi facu efectul. O parte din raul ce se afla in el fusese eliminat. Tamplele incetara sa-i zvacneasca. Ritmul batailor inimii deveni mai regulat. Medicul isi arunca halatul pe umeri si, luand o pozitie martiala, se indrepta spre dulap sa-si inspecteze "trupele". Pauza de respiro durase prea mult. Costumele se aflau in dezordine. "Soldati, drepti!", facu Noimann. Dupa care le dadu un ordin ale carui comenzi se bateau cap in cap: "Pe loc repaus, mars!". Costumele isi umflara pieptul, apoi se destinsera. Dupa care incepura sa marsaluiasca pe loc, miscandu-si umerii in sus si in jos. Multimea de pantofi aflati in debara le tinu isonul. Imbarbatat de ordin, stomatologul Paul se indrepta, intr-un mars triumfal, spre acvariu. Pestisorii nu-si primisera inca doza obisnuita de alcool si stateau cu burtile in sus, clatinandu-se usor deasupra apei. "Drepti!", facu Noimann. Cei doi pesti il privira cu nedumerire cu ochii bulbucati, ramanand in aceeasi pozitie. "Curand veti primi si tainul?, murmura medicul turnand doua degetele de coniac din sticla in acvariu. Pestisorii dadura veseli din coada si incepura sa inoate, facand tot felul de volute in apa care prinsese o culoare aramie. Noimann puse in functiune acul gramofonului si in incapere rasunara intonatiile unui vals de Johann Strauss. Strangand sticla si mainile la spate, Noimann pasea triumfator, masurand podeaua in lung si-n lat. Umerii sai se indreptasera. Pasii ii devenira mai elastici. Iar glasul incepu sa-ngane, tam-taram-taram, acordurile valsului. Inghesuite in dulap, costumele il acompaniau. Cravatele pareau sa intre in acelasi ritm. "In sfarsit, isi spuse medicul, criza a fost depasita... Am putea iesi...". "Desigur, continua el sa-si deruleze firul gandurilor, de iesit putem iesi, problema e incotro ar trebui sa ne avantam pasii!". Primul gand care-i trecu prin minte fu: "Corso!". Nu, in nici un caz. "Oriunde, dar la Corso, nu...".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
