Despre Democrit din Abdera multi vor admite ca era un filozof din Grecia antica, dar mai putini sunt cei ce stiu ca omul e si un centenar al acelor timpuri stravechi, cu trei-patru sute de ani inainte de Hristos. Profesia de filosof pare sa fi fost, de altfel, binecuvantata pe tarmurile Antichitatii eline, fiindca si alti ilustri reprezentanti ai sai au depasit 90 de ani. Intre ei se numara Xenofan din Colophon si Eratostene din Cirene. Lui Epimenide din Creta, unele marturii ulterioare i-au dat un veac si jumatate de viata. Altele chiar mai mult. Dar aici trebuie sa suspectam fie exagerari mitice, fie o gluma, in care grecii au avut dintotdeauna priceputii lor.
Timpurile moderne cunosc si ele longevivi, cu mentiunea ca acum informatia biografica e mai sigura si, in consecinta, mai credibila. Nu in toate cazurile sigura si necontestata, dovada ca japonezului Shigechiyo Izumi, cu cei 120 de ani ai sai, inca i se disputa calitatea de campion al barbatilor supercentenari. Ceea ce nu se intampla insa cu frantuzoaica Jeanne Calment, decedata in pragul mileniului trei, la 122 de ani si 164 de zile - record feminin necontestat. Pe aceasta lista a femeilor centenare din toate timpurile (sensibil mai ampla decat a barbatilor din aceeasi categorie) figureaza si o romanca, Anitica Butariu, cu 115 ani si jumatate. A murit in noiembrie 1997, la aproape patru luni dupa mirabila Jeanne Calment. Mai trebuie spus ca, intre centenarii aflati inca in viata, tot femeile ocupa primele zece locuri in statistici, cu varste intre 112 si 114 ani. Dupa care, pe la 110-111 ani, apar si barbatii, mai putini si tinand mai greu pasul cu doamnele supravietuitoare.
Fara indoiala, longevitatea depinde de cativa factori esentiali. Sexul, am vazut deja, o influenteaza, indiferent ce-am crede noi despre egalitatea sexelor, sau ce-au crezut inaintasii nostri despre peeminenta masculina in raport cu sexul slab. Alta conditie, poate cea mai importanta, este zestrea genetica. Dar si factorii legati de mediu: igiena, dieta alimentara, exercitiile fizice si mentale, posibilitatea tratamentelor de sanatate sunt de luat in seama in cazul celor ce fac dovada unei vieti lungi. Nu intamplator speranta de viata normala urca in tarile civilizate pana la 77-83 de ani, pe cand in lumea a treia penduleaza intre 35 si 60 de ani. Australienii, de pilda, intrati in topul sperantelor de viata din lumea contemporana, ajung la o medie de varsta de 79 de ani pentru barbati si 84 in cazul femeilor. Dar pe acelasi continent privilegiat speranta de viata a aborigenilor nu trece de 60 de ani, barbatii, respectiv 65 de ani femeile. Saracia, lipsa educatiei, abuzul de stupefiante si ingrijirea medicala precara coboara aceasta categorie de populatie la nivelul de performanta al lumii a treia.
Statisticile arata si lucruri paradoxale. Este stiut ca fumatul produce boli grave si ucide (avertisment inscris de altfel pe fiecare pachet de tigari). Dar japonezii sunt mari fumatori si totusi au una dintre cele mai ridicate sperante de viata, iar populatia din Hong Kong, care se misca intr-un stres continuu, s-a instalat si ea pe o pozitie fruntasa, depasind Australia la capitolul "femei longevive". Viata lunga au si americanii de origine asiatica, in medie 85 de ani, in vreme ce albii raman la 80, iar afro-americanii chiar mai jos, pe la 71-73 de ani. Intre aceste grupuri de populatie, deocamdata cel mai rau stau indienii americani din Dakota de Sud, cu 58 de ani ca medie de viata, asadar sub nivelul aborigenilor Australiei.
Ca lucrurile depind de fondul genetic, dar si de calitatea vietii, vedem si dintr-o alta constatare statistica revelatoare: in Franta, Elvetia si Japonia, oamenii au astazi sansa de a-si adauga cativa ani buni la viata pe care, aceiasi, ar putea s-o traiasca in agitata America. Iar diferentele de felul acesta devin si mai impresionante intr-o cuprindere istorica a problemei. Vom descoperi astfel o evolutie generala a omenirii sub raportul sperantei individuale de viata: de la 46 de ani, cat reprezenta ea intre anii 1950-1955, la 65 de ani in 2000-2005, cu perspectiva de a atinge 75 de ani la mijlocul secolului actual. Evident, la stabilirea acestor cifre mai modeste contribuie din plin tarile inca subdezvoltate, care "strica" media ridicata a statelor prospere, unde lucrurile, asa cum am vazut, stau mult mai bine chiar de pe acum.
Si inca un aspect pe care trebuie sa-l luam in seama cand discutam despre orizontul unde se inscrie cresterea sperantei de viata la nivel mondial. Longevitatea generala presupune automat o generala imbatranire a populatiei. La inceputul secolului XXI, bunaoara, Statele Unite aveau 36 de milioane de locuitori cu varsta de la 65 de ani in sus. In jurul anului 2050 se prevede o sporire a categoriei respective la 87 de milioane. E de asteptat ca si in restul lumii sa se intample un fenomen asemanator, chiar daca de o amploare diferita la nivelul cifrelor absolute, in functie si de un specific al zonelor geografice. Iar pe acest fundal al unei cresteri generalizate a sperantei de viata umana, e de asteptat ca si centenarii sa se inmulteasca, devenind un grup de varsta distinct in societatile dezvoltate. Potentialul biologic al omului este apreciat la 120 de ani. De ce sa nu intrevedem o vreme cand fiecare nou-nascut va avea motive sa spere la o deplina si naturala izbanda biologica?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
