Ce interes poate sa prezinte o discutie intre un primar, o mamaliga si o doamna care il iubeste pe un martian cu numele Telemah?
Pe vremea cand lucram la revista Magazin, am facut o gluma de care mi-a fost apoi rusine multa vreme. Un batran cam intr-o ureche m-a vizitat la redactie si mi-a trantit pe birou manuscrisul unui roman de aproximativ 600 de pagini, cerandu-mi sa-l public. I-am raspuns, fantezist, ca l-as putea publica numai daca l-ar traduce intai in franceza. Eram sigur ca pretentia mea, absurda, il va descuraja sa ma mai caute. Iata insa ca peste trei luni m-am trezit din nou cu batranul in redactie; el mi-a pus de data aceasta, in brate, versiunea franceza a romanului! Muncise zi si noapte la traducere numai ca sa-si vada opera publicata. Am jurat atunci, in sinea mea, ca n-am sa mai fac niciodata asemenea glume.
Constat acum ca si altcineva greseste cum am gresit eu pe vremuri. Este vorba de Ovidiu Pecican, intelectual cultivat si subtil, care, impins probabil de un demon al farsei, il indeamna pe un tanar din Cluj, Flavius Lucacel, personaj luminos, dar naiv, usor de indus in eroare de un critic literar experimentat, sa scrie in continuare piese de teatru (desi in mod evident nu are talent de dramaturg):
"Flavius Lucacel s-a autocondamnat la un destin de dramaturg solitar si incapatanat, la un mers pe sarma si ludic, si scrasnit. E bine. Avem nevoie de asa ceva. Inainte!"
Fraza, de o ironie ascunsa, se gaseste in prefata scrisa de Ovidiu Pecican la volumul de teatru al lui Flavius Lucacel Martianul Telemah (Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2008). Citind piesele din volum - Martianul Telemah, Mica si marea eruptie, Decoratia, Dribling inutil - intelegem repede ca autorul, excentric fara gratie, ar trebui mai degraba sfatuit sa nu-si faca iluzii in legatura cu cariera lui de dramaturg. El se straduieste sa-i uimeasca si sa-i amuze pe eventualii spectatori, dar, lipsit de o coerenta a imaginatiei si de umor, nu reuseste decat sa-i plictiseasca. Ce interes poate sa prezinte, de exemplu, o discutie intre un primar, o mamaliga si o doamna care il iubeste pe un martian cu numele Telemah? Sau o discutie dintre o femeie si un barbat despre lungimea in centimetri a penisului acestuia?
"E bine. Avem nevoie de asa ceva. Inainte!", clameaza Ovidiu Pecican. Iar Flavius Lucacel va merge fara indoiala inainte, simtindu-se inteles de Ovidiu Pecican si persecutat de unul ca mine care i-a etichetat drept un galimatias si cartea anterioara (Trilogia spatiului inchis, 2006). Bine, cel putin, ca Ovidiu Pecican nu-i cere tanarului din Cluj sa-si traduca piesele in franceza!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
