La Galeria "Apollo", cei dornici de desfatari vizuale au prilejul in aceste zile de toporeala caniculara sa descopere un nume relativ nou pe afisele marilor incinte expozitionale, dar, mai ales, un univers pictural vibrant prin tonicitatea lui juvenila si exotic prin insolitul energiilor cromatice pe care le disloca. Gabriel Cercel este identitatea artistului, ce se afla la cea de-a doua expozitie personala, intr-o cariera inceputa, profesionalmente vorbind, doar cu doi ani in urma dupa o absolventa girata de autoritatea unui maestru de talia lui Teodor Moraru.
La varsta la care altii sunt in plina forta creatoare, Gabriel Cercel se afla abia la inceput. O experienta paradoxala nascuta dintr-o irepresibila pasiune, pe care si-a intretinut-o in surdina, cu demnitate si credinta. In fond, se afla, la capatul multor sacrificii si privatiuni, chiar in miezul idealului, pe care si l-a migalit cu tenacitate si neabatuta speranta in a-l implini. In ceea ce il priveste, nu poate preciza dozajul "talentului" care l-a impins in aceasta aventura a vietii sale. Dar stie foarte bine cata truda trebuie sa zideasca, zi de zi, pentru ca dramul acela de talent sa nu se naruie.
O face metodic, constient, sistematic in atelierul sau, intr-o laborioasa straduinta cercetatoare, pictura fiind domeniul ce ii ascunde inca multe taine, impingandu-l totodata in calea multor tentatii facile carora incearca, experimentand, sa le dea un sens. Expozitia de la "Apollo" este, in buna masura, ilustrarea unor astfel de preocupari.
Primul impact vizual pe care il provoaca pictura lui Cercel este intempensiv. Forme si culori compun o imagine eclatanta, dominata de galbenuri, albastruri, game de rosuri, verzuri in tonuri saturate, in care par sa pluteasca, ca intr-un fabulos lichid amniotic, fapturi dintr-o realitate onirica, aproape fantastice, invocand o lume de basm. Un basm, insa, in care vocile dominante, plastic vorbind, par sa fie cele ale unor Chagall, Gauguin, Miro, Orozco...
O filiera nu neaparat afina pentru acest artist, cat ontogenetic intrata in ecuatia sa picturala, mai mult prin vecinatatile stilistice pe care generatiile mai noi le indraznesc cu inca activele tendinte din Pop-art-ul american (ma gandesc mai cu seama la Tom Wesselmann si Andy Warhol). Este si motivul pentru care tablourile lui Cercel au o pulsatie juvenila proprie colegialitatilor sale imediate. Desenul sau este simplu, ferm, in forme puternice si gratioase, totodata, (nudul feminin reprezinta o preferinta dominanta) ce ocupa precumpanitor suprafata panzelor, volutele conturelor si colorismul senzual ardent fiind atributele de expresivitate in compozitia picturala. Care este una ce mizeaza inca foarte mult pe elocinta simbolica sau alegoric-metaforica a imaginii, ceea ce amplifica efectul de decorativism al ansamblului pictografic. Aceasta maniera de lucru, ca si viziunea plastica pe care ne-o propune azi artistul anunta vecinatati cu alte genuri si alte materialitati, cum ar fi tapiseria sau vitralistica. Este, daca vreti, o abordare de tip postmodern, dar limitata doar la modelul de sensibilitate si comportament artistic al noilor generatii. Expozitia are o vizibila structurare pe trei subdiviziuni, care se intrepatrund intr-o logica a discursului pictural pedant controlata. Este vorba de seria de nuduri si forme ale expresiei corporale; de peisaje (intr-o viziune extrem de sintetic tratata si sugestiva prin virtuozitatea compozitionala si armonia cromatica); de suita de Zboruri figurate invariabil de simbolul pasarii, intr-o reductie ce aminteste de arta parietala mexicana, dar si de cea din folclorul african. De aici, exotismul marcat al expresiei picturale si exuberanta asocierilor coloristice, intr-un modul grafic (desenul propriu-zis al simbolului aviar) sugestiv prin forma si miscare, dar in chip generic definit ca imagine si inteles.
In fine, o mica selectie din compozitiile de gen, aluzive in temeiul lor cultural (de "cultura a imaginii"), realizate in cheie moderna si, postmoderna, pornind de la experientele in domeniu ale picturii occidentale din ultimele sase-sapte decenii. Toate sunt supuse unui fascinant mecanism de contemplare, lesne sesizabil, aflat in survol fata de pretextul real sau imaginar. Este una dintre notele distinctive ale picturii lui Cercel. Un artist ce isi cauta cu metoda si rabdare un univers mai bine individualizat si, in orice caz, mai profund in motivatiile estetice si poetice cu care isi sustine discursul pictural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
