Saptamana trecuta a sosit momentul anualelor "Zile ale suprarealismului romanesc" organizate de neobositul editor Nicolae tone - care incearca parca sa ne convinga de faptul ca-si merita supranumele de "magnific". Principalele evenimente omagiate au fost implinirea a 90 de ani de la nasterea lui Gherasim Luca si 100 de la cea a lui Victor Brauner.
Daca ultimul a ajuns finalmente cunoscut "maselor" drept unul dintre cei mai importanti pictori ai curentului pe care l-a slujit, poetul Gherasim Luca, autor de "best-seller"-uri in Franta (subiect al unui articol scris de colegul meu, Daniel Nicolescu, acum mai bine de un an), inca asteapta definitivarea personei, lucru spre care comunicarile de saptamana trecuta au facut primii pasi. Printre cei ce au citit, Constantin Abaluta, Radu Voinescu, Razvan tupa, George Astalos, m-am numarat si eu, drept care imi permit sa aduc dinaintea dumneavoastra textul propriu-zis, cu umila indrazneala a unui degustator de suprarealism...
***
Imaginati-va ultimele doua versuri ale acestei "seci" lectii (vezi poemul detasat in cursive) ca ultime impulsuri ale poetului batran care se zbate inconstient in apele nu prea curate ale Senei. Imaginati-va, fiindca asta trebuie sa faceti, ca demni cititori ai unui vechi suprarealist: inchideti ochii si holbati-va prin pleoape in apa Senei, asa cum o faceti cand priviti un tablou de Tanguy. Dati cu mana la o parte conceptele, fiindca sunt doar inselatorie... Sunt cuvinte bune pentru o gimnastica pregatitoare in vederea unui salt final. De ce e nevoie de o sinucidere?
Sinuciderea este un act estetic, desigur, nu in cazul liceeanului care o face fiindca a luat un trei la chimie, ci in cazul celui ce investeste viata cu o valoare estetica. Sinuciderea lui Gherasim Luca are ceva dintr-un ritual expiator; sinuciderea unui poet este impuls regizat, gimnastica in care isi implica atat persoana, persona, cat si posteritatea. Lupa lui Gherasim este un ochi monstruos prin care vezi trupul batranului zbatandu-se in apele-mormant, dar si trupul textului ingrasat de viitoarea putrefactie. Cazul extrem este cel al lui Pasolini, care se sinucide cu mainile altuia: moartea devine fapt cultural, tot asa cum poezia, in cazul nostru creste in solul mortii.
"Frumusetea va fi convulsiva, sau nu va fi deloc". Ei bine, trupul mosneagului poet urmeaza legile scrise ale domnului Breton chiar si in ultima clipa. Zvacnirile finale au aceeasi convulsivitate ceruta frumusetii suprarealiste, numai ca aduc in plan estetic un act rezervat "vietii", sau, mai degraba, limitelor acesteia. Groaza tinuta in frau, sau ideile flexate de mainile unui manechin cum este cel comandat in "Sfertul de ora metafizic" capata trup in actul expiator. Carnea ce lipseste din poem se materializeaza in apele mortii. Actul este echivalent inmormantarii unei limbi si adoptarii alteia: Fundoianu, Luca, Celan, Cioran. In plan simbolic avem patru morti congruente. Doua sinucideri, o moarte cauzata de cautarea unei carti si o retragere in pustie, care, pentru un tip atat de "espiègle" cum era Cioran interbelicul, echivaleaza cu moartea. A parasi limba inseamna a renunta la lege, a deveni un impostor divin, un expatriat din fiinta. Aici isi gasesc profunda explicatie acele anxietati ce trebuie tinute in spate, din poemul lecturat. Deleuze, citindu-l pe Gherasim Luca, enunta un paradox frumos: pentru a reusi sa scrii bine in alta limba decat a ta, trebuie sa fii lipsit de stil... trebuie sa fii bilingv in propria ta limba.
Nu avem de-a face cu o convulsivitate a imaginii, ci cu una grotesca, a conceptelor descarnate, o "nuda veritas" asezata in fata lupei ridicole a unui lup batran. Amintiti-va "Autoportretul in oglinda convexa" al lui Parmigianino, in care superbul adolescent exhiba o mana monstruoasa in spatele oglinzii deformatoare. Este pictura ce l-a consacrat in lumea artistica romana, dar si cea care i-a proiectat sinuciderea timpurie pe suprafata destinului. Lupa e un instrument al diavolului, o oglinda ce mutileaza imaginea, deci ordinea simbolicului. Cel ce a privit prin acest ochi monstruos poarta asupra sa o anatema imposibil de suportat. E ca si cum ti-ai omori propria umbra, sau, mai rau, ai batjocori-o.
Lupa lui Gherasim se afla ingropata pe fundul Senei, sau in textele care au devenit adevarate best-seller-uri in Franta. Cel care o dezgroapa o face pe riscul propriei umbre.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
