Aflu, cu oarecare surprindere, despre infiintarea unui sindicat al preotilor la Iasi, sub numele de "Sfantul Mucenic Gheorghe". In principiu, dat fiind ca la nivel formal prelatii nu sunt decat niste functionari ai statului, un sindicat al lor nu e nici daunator, nici ilegal.
Dimpotriva, discutand doar la acest nivel, e chiar de dorit sa existe o astfel de asociere care sa lupte pentru drepturile acestor salariati ai statului. Si totusi, mi-am exprimat de la bun inceput surprinderea pentru ca, vrem sau nu, Biserica Ortodoxa Romana nu e doar o simpla institutie, asemenea tuturor celorlalte institutii. Biserica nu se lupta, in principiu, nici cu efectele caniculei sau ale inundatiilor, nu are puterea sa mareasca pensiile, nu e investita de popor sa-i rezolve vreo problema sociala. Biserica are un singur rol pe care si-l asuma explicit: acela de a reprezenta autoritatea divina pe un anumit teritoriu.
Nu vreau sa intru aici in jocul demarat deja de Mitropolia Moldovei si Bucovinei, care, respingand temeiul legal al infiintarii sindicatului, n-a ezitat sa acuze initiativa, "banuind" public ca la originea acestei organizatii ar fi preotul Petrica Florea, cunoscut in Moldova intrucat este cercetat penal pentru sechestare de persoane si se afla, conform Mitropoliei, "sub canonul duhovnicesc de oprire totala de la savarsirea lucrarilor sfinte". Coborarea in derizoriu a unei asemenea initiative e aproape fireasca daca ne gandim ca e vorba totusi de B.O.R., o institutie care devine, in genere, extrem de agresiva si de ferma cand e vorba despre abateri de la normele impuse de traditie.
De asemenea, nu gasesc ca e timpul, deocamdata, sa comentez necesitatea infiintarii unui asemenea sindicat, care isi asuma deja peste trei sute de membri si care se vrea, conform scrisorilor oficiale inaintate B.O.R., o reactie si o solutie la "tortura, imensele abuzuri si nedreptati la care este supus clerul de mir si cinul monahal din cadrul B.O.R., abuzuri, nedreptati si saracie care caracterizeaza marea majoritate a cetatenilor tarii". Reactie si solutie insa, din pacate, nesustinute de numele celor trei sute de membri sau macar de numele conducatorilor organizatiei.
Ceea ce mi se pare insa mie de comentat in acest moment al discutiei e impactul pe care o asemenea initiativa l-ar putea avea nu numai in cadrul Bisericii, ci asupra enoriasilor, in general. Prelatii care-si asuma constituirea organizatiei numite pompos Sindicatul National "Sfantul Mare Mucenic Gheorghe" al Clerului de Mir si al Cinului Monahal sunt, la randu-le, niste reprezentanti ai acelei autoritati despre care vorbeam la inceput. In momentul in care ei se asociaza pentru a-si sustine niste drepturi, impactul asupra enoriasilor este unul foarte mare. Ne-am obisnuit, in ciuda a numeroase exemple contrare, sa-i privim pe preoti ca pe niste oameni ce s-au dedicat credintei fara rezerve, oameni ce au lasat deoparte orgoliile, aspiratiile si, mai ales, nevoile pur pamantesti pentru care, altfel, ne zbatem cu totii. In imaginea colectiva a enoriasilor, exemplele de preoti care si-au facut vile parohiale, care si-au construit afaceri proprii, uneori asumandu-si, spre exemplu, si calitatea de carciumar al comunitatii, pe langa cea de sfatuitor spiritual, sau care au dat, in trecut, cu subsemnatul la Securitate sunt exceptii nefericite, in nici un caz definitorii pentru intregul cler. Cand insa preotii se asociaza spre a lupta pentru niste drepturi pur pamantesti, efectul nu mai poate fi acela de exceptie de la regula: sindicatul despre care vorbeam poate impune, ca sa zic asa, un trend. Un trend care ar putea aduce, intr-un final, Biserica in rand cu alte institutii ale statului. Si atat.
Sigur, de aici nu se poate trage concluzia ca infiintarea unui sindicat bisericesc este de acuzat, desi avem destule motive sa ne indoim ca demersul, asa cum e formulat, e intru totul justificabil. Concluzia insa e mai degraba aceea ca Biserica, incapabila pana acum sa se modernizeze (si cand spun asta ma refer la nivelul formal, la nivelul administrativ), permite, ba chiar impune reactii de acest gen in sanul ei. Iar momentul ales pentru a atrage atentia asupra acestui lucru e cel mai potrivit: pe 12 septembrie B.O.R. isi va alege noul Patriarh. Cu alte cuvinte, pe 12 septembrie, B.O.R. are sansa unui nou inceput, atat in privinta relatiei cu enoriasii, cat si in privinta relatiei cu propriul cler. Infiintarea unui sindicat, fie el deocamdata firav si, eventual, acuzabil, n-ar trebui primita cu aceeasi ostilitate invechita. Comunicarea cu societatea si, implicit, cu membrii clerului ar putea fi solutia noului Patriarh de a scoate Biserica din zona scandalurilor si a o mentine in a-cea aura a autoritatii pe care si-o asuma.
E un pariu urias, chiar daca acum ne dam mai putin seama de importanta lui. Unul urias nu numai pentru Biserica in sine, dar si pentru o societate care a ajuns in stadiul in care isi pune problema daca mai are nevoie sau nu de o Biserica si de influenta ei spirituala.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
