Personaje ale mitologiei latine, revizitate in irizarile unui cromatism ardent si in posturi de agape patriciene, populeaza, de aproape un deceniu, pictura Doinei Botez (n.1951). Si asta se intampla tocmai in peninsula italica, la o artista cu dubla apartenenta culturala, romano-italiana.
De la tondo-ul de peste patru metri, dedicat boltii de veche crama de la centrul cultural Avellino-Napoli (2000), pana la marea expozitie de la Galeria Nationala din San Marino (2003), Doina Botez iradiaza, ca nume artistic, dinspre Roma spre toate urbele Italiei. Astfel, la sfarsitul lui 2007, reflectiile ei picturale asupra mitului lui Narcis au fost gazduite de galeria "Arena" din Reggio Calabria, una dintre galeriile care o reprezinta in prezent.
Graficiana si ilustratoare consacrata in mediul bucurestean si in selectul club de creatori de la "Animafilm", Doina Botez a ales calea exilului la cumpana schimbarilor din '89. Ilustrase celebrul - de acum - Arpagic al Anei Blandiana, carte pentru copii care iritase cenzura paroxistica: autoarele nu mai aveau dreptul la semnatura. Plecata cu o expozitie la Roma, si cu gandul amar al exilului (in noiembrie 1989), artista va vedea Revolutia romana la televizor! De atunci se intoarce de mai multe ori pe an si cunoaste pulsul galeriilor bucurestene.
Libertatea, fara nuanta azilantului, pe de-o parte, si lumina propriu-zisa a Mediteranei au insemnat pentru Doina Botez definitivarea celei de a doua vocatii, pictura in ulei. O dextera a laviului colorat si a miceliului prefigurativ din reveria finei linii va ataca, cu o pofta carnala, elasticitatea panzei. Pictorita asterne straluciri de pasta in alunecarile cutitului de paleta. Revine razuind, lasa atingeri alburii sau sarje gestuale de culori tari care confera densitati minerale, de perete vechi, scenelor sale cu amintiri din Ovidius si Suetonius.
Doina Botez iubeste verdele, rosul, violetul conjugate cu luminii aurii sau albastruri de vecernie. Pictura ei sonora evita stridentele prin efectul de strat exfoliat sau de atingere cu polenuri. Sunt pigmenti ai cornului abundentei prinsi parca in tehica cerii topite.
Figurativul declarativ si teatral al seriilor sale tematice sta sub semnul paganismului rafinat si al jocului de metamorfoze. Astfel, in ciclul bacantelor se poate multiplica etilic perceptia portretului. Dansul nimfelor despleteste si transfigureaza. Eco si Narcis pierd sensul realitatii. Oglindirea poate derealiza lesne portretul. Pe langa aceasta licenta de imbogatire a chipurilor, formatele panzelor recente - prelungi sau mult orizontale - prilejuiesc decupaje anatomice care potenteaza in primul rand "portretul" mainilor. Cu solutii compozitionale aproape de gros-plan, eroii picturii Doinei Botez nu prididesc sa gesticuleze manierist-baroc intre catifelele culorii, culoare care ramane - indubitabil - adevaratul protagonist al panzelor sale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
