Cat de utila si captivanta ar fi la noi acum o serie editoriala "Insemnare a calatoriei mele", dedicata deopotriva turismului cultural si stagiilor de studiu in strainatate, care sa adune jurnalele de idei, memorii din anii de formare intelectuala, strada si biblioteca, bazarul si aula universitara, dialoguri cu profesorii, Romania traita aici si vazuta de dincolo.
Acum cativa ani, Stefan Borbely a coordonat un astfel de volum, Experienta externa, prea putin comentat, date fiind, pe de o parte multimea bursierilor nostri in strainatate, iar pe de alta specificul accentuat al acestor lucrari in spatiul romanesc, cel degrab arzator de etape si bine silit periodic la sincronizarea mai mult sau mai putin buimacitoare.
Si Ioana Bot* figura in acel volum coordonat de Borbely in 2001. Ioana Bot este un caz tipic pentru ceea ce reprezinta modelul echinoxist in critica si istoria literara a anilor 70-90, cu precadere pentru cercetatorii formati in jurul Ioanei Em. Petrescu. (De altfel, Ioana Bot, alaturi de volume precum Eminescu si lirica romaneasca, 1990, Tradarea cuvintelor, 1997, D. Caracostea, teoretician si critic literar, 1999, Poezia patriotica romaneasca, 2001, Semne de carte, 2004, a ingrijit in colaborare cu Diana Adamek volumul Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, 1991). Printre calitatile "echinoxiste" figureaza seriozitatea, cultul bibliografiei ambitionand exhaustivitatea, dimensiunea comparatista si contextualizanta. Printre defecte, sicitatea expunerii, academismul retoricii, descriptivismul, pedanteria didactica.
Ei bine, jurnalul elvetian din 1994-1995 (bursa federala pentru studii doctorale la Seminarul de Romanistica al Universitatii din Zurich) rupe ritmul universitarei, fara a-i altera cutumele studioase. O desparte vremelnic de familie si catedra, o decupleaza de la energiile locale, fara a-i clinti siguranta, felul de a fi si convingerile, chit ca primele saptamani se soldeaza cu un final fermecator de copilaresc: "vreau acasa, la mama, vreau la loc!". Eul profesoral, intemeiat pe buna mandrie a carturariei ardelenesti, se lasa uneori magnetizat de pasele ludice ale grupului latino-american de studenti ce condimenteaza severitatea helveta, dar nu-si uita nici o clipa rosturile: umplerea sacului bibliografic, etalarea respectuoasa dar ferma a culturii acumulate acasa (nici o umbra de complex de superioritate, dar nici vreo urma de autoumilire, victimizare sau culpe ancestral-imaginare), contactul contradictoriu dar fecund cu alteritatea.
De la paralizanta intrebare a secretarei helvete din primele pagini ("Sind Sie Juden? Warum? O-ntorc. Tace definitiv") si pana la justificata revolta din final a intelectualului roman fata cu universala frenezie dispretuitoare care confunda Romania cu tigania ("de ce sa tac cu demnitate, cand ei, ceilalti, se situeaza din principiu pe pozitii de adversitate, de ce sa ma simt eu prost pentru neghiobia lor?") jurnalul Ioanei Bot aduna fara ranchiuna ci doar cu tepoasa tristete nenorocitele clisee occidentale despre incultura romanilor ("o doctoranda cu figura de Matrioska ma intreaba daca avem licee in Romania, daca la noi se poate obtine diploma de bac si daca invatamantul general se desfasoara in rusa, ca in toata Uniunea Sovietica..."), despre ostracizarea tiganilor (v. episodul Nicolas Bouvier, p. 183), politicile funariote, minoritatea maghiara, bilingvismul si "unitatea dialectala la romani" ("dar ce Babilon e, in schimb, Elvetia lor!" exclama autoarea). Plus altele asemenea, care fac pereche cu lectura in oglinda a celorlalti, cu nationalismul fanatic ce "razbate sub poleiala intelectuala", depistat la grupul "subcontinental" (India, Bangladesh, Pakistan, Sri Lanka, Bhutan) care detesta Occidentul ("ce bine-ar fi daca Vestul ne-ar lasa in pace, daca ne-am putea purifica de toate influentele lui, dar ne-ar da in continuare banii lui cei multi") si pentru care "asasinatul politic e o solutie binecuvantata", cu teoriile fasciste ale administratorului bulgar, cu feminismul dizgratios ("studentele isi reprima feminitatea care le face vulnerabile, sunt sleampete, adesea nespalate, tunse scurt, pictate ostentativ, fumeaza mergand pe strada, copiaza o imagine a masculinitatii agresive"), cu puternica fibra conflictuala de la "confluenta" francofoniei cu germanofonia s.a.m.d.
Dincolo de multimea detaliilor in care ne recunoastem cu totii si care fac placerea lecturilor comparate (ca de ex. socul profesorului occidental la vederea enciclopedismului practicat natural si voios de junele balcanic, paralel cu socul nostru de a-i vedea pe vestici practicand mai tot ce incrimineaza la rasariteni, de la necinste, favoritism, xenofobie, lehamite, pana la "arta patriotismului local") cele mai mustoase pagini de aici raman cele dedicate tipologiei din campus (in special 37 s.u.) cu croata Natasa, Lena-polona, Leena finlandeza, Philippe sindicalistul, argentinianul Oswaldo, thailandeza Soontari, "bulgarul democrat, cu parul vopsit, ghiul si unghia degetului mic mai lunga", americanca "zaluda, in rochie de matase si in ciorapi lungi de lana si bocanci, inghitind pahar dupa pahar", inclusiv albanezul... securist, prinsi cu totii la insectar cu savori malitioase. Aici, chiar aici, in acest tip de observatie sagace este de cautat urmarea. O asteptam cu pofta.
*) Ioana Bot, Jurnal elvetian, Casa cartii de stiinta, Cluj-Napoca, 203 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
