"Daca intriga unui film ar fi o persoana, cea din productia de fata ar avea nevoie de o liposuctie, pentru ca este obeza", scria cronicarul de la The Globe and Mail. Ramificatiile nenumarate, care incarca si sufoca firul narativ principal, reprezinta, intr-adevar, viciul de fond al acestui film care altfel lanseaza un personaj interesant, complicat si pasionant: Mr. Brooks, jucat de Kevin Costner intr-un fel neasteptat de convingator pentru cei care inca isi amintesc momentele de dizgratie din Waterworld ori The Postman, care au subminat in chip dramatic cariera unui actor cu resurse reale. Mai mult, Mr. Brooks, cetatean model din Portland, Oregon, cu o familie adorabila (sotie si fiica frumoase, devotate, iubitoare etc.), dependent de crima in secret, care incearca sa-si inabuse viciul prin marturisirile facute la intrunirile bisericesti ale Alcoolicilor Anonimi, are un alter ego flegmatic, pervers, insidios, care apare si dialogheaza cu el in momentele premergatoare crimelor, jucat impecabil, autoironic, terifiant, de exceptionalul William Hurt. Daca ar fi avut inspiratia sa zaboveasca mai mult asupra acestor dialoguri pasionante si infricosatoare, daca ar fi adancit psihologia personajelor si ar fi avut curajul sa priveasca in abisul lor sufletesc, scenaristii Bruce A. Evans si Raynold Gideon s-ar fi ales cu o mostra perfecta de psihologie criminala. Insa cei doi au mai semnat - printre altele - scenariul la Jungle 2 Jungle si Cutthroat Island, iar acest amanunt spune mult despre amestecul de scene atroce (gaturi retezate, din care galgaie sangele, foarfece infipte in carotida, gloante care intra prin frunte si ies prin ceafa victimelor) si momente de umor involuntar (precum duelul dintre vajnica politista Demi Moore si un cuplu de criminali a carui rafala de gloante nu reuseste s-o atinga de fel) din acest Mr. Brooks. Aparitia, pe parcurs, a politistei intransigente, fiica de milionar manata in anchetele sale nu de nevoia de bani, ci de justitie si orgoliu, altereaza in modul cel mai strident credibilitatea povestii, iar scenele in care Moore incearca sa-si demonstreze sangele rece, ridicandu-se brava dupa cele mai dure atacuri, frizeaza ridicolul si desenele animate. Un punct marcat il reprezinta, printre altele, aparitia unui voyeurist stupid si scelerat, care are pretentia ca Mr. Brooks sa-i predea un curs practic de crima aplicata, adica sa-l ia cu el in incursiunile nocturne. Senzatia generala e insa de conspect grabit si stufos dintr-o multime de filme politiste mai mult sau mai putin galonate, pe care scenaristii le-au ingurgitat de-a lungul timpului, de la Copycat, Basic Instinct, Tacerea mieilor sau Scissors (un thriller tembel si claustrofobic din 1991, cu Sharon Stone incercand sa se descurce printre traume psihice si cam multe obiecte ascutite). Un amestec bizar, interesant in cele din urma, un fel de exemplu aplicat de exercitiu cinematografic, din care cel mai reusit ramane, pana la urma, acest dialog instalat permanent in mintea unui criminal meticulos si extrem de inteligent, cu care, culmea, spectatorul empatizeaza fara rezerve, in ciuda atrocitatilor de care e in stare. Regretul ingradirii unui asemenea personaj teribil cu prea multele ingrediente ale unei actiuni redundante creeaza, inevitabil, dorinta de a-l vedea mutat in alta poveste, in alt cadru (desi cel de aici are o anumita austeritate inspirata), unde Kevin Costner, neasteptat de bun, ar putea dialoga la fel de fascinant cu teribilul William Hurt. Un exceptional duet actoricesc, strecurat printre stangacii si poticneli...
Domnul Brooks/ Mr. Brooks Productie SUA, 2007. Regia: Bruce A. Evans. Cu: Kevin Costner, William Hurt, Demi Moore, Dane Cook, Marg Helgenberger, Danielle Panabaker, Lindsay Crouse. Premiera: 29 iunie. Distribuit de: MediaPro Distribution.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
