Daca ar fi sa o iau de la inceput, daca timpul s-ar intoarce si am fi din nou in 1954, cand am invatat sa citesc, optiunea mea ar fi tot cititul.
Citesc, aproape zilnic, de peste cincizeci de ani. Cand ma gandesc la viata mea de pana acum, ma vad citind, citind, citind, in cele mai diferite situatii.
Am citit la masa de lucru, aplecat asupra cartii, astfel asezat incat lumina sa-mi cada din stanga, urmand un sfat de demult al mamei, dar si asezat gresit, cu propria mea umbra proiectata asupra paginilor. Am citit in pat (in copilarie, uneori, noaptea, la lumina lanternei, sub plapuma, pentru ca trebuia sa dau impresia ca dorm demult). Am citit intins pe spate, in iarba, ignorand chemarea imperativa a vietii - soarele stralucitor, trilurile pasarilor, zborul gratios-stangaci al fluturilor - si lasandu-ma absorbit de lumea imaginara a literaturii. Am citit in tren, in avion, in masina (cand nu eram eu la volan). Am citit in sali de asteptare, in camere de hotel, pe banci din parc, in dormitoarele cazone din unitatile militare unde am facut stagiul militar si apoi diverse concentrari. Am citit pe patul de spital. Am citit mancand, am citit stand lungit in cada de baie.
In casa parinteasca a existat intotdeauna o biblioteca, datorita imprejurarii ca tata avea un cult pentru carti. Apoi, trecand anii si asezandu-ma la casa mea, mi-am alcatuit o biblioteca proprie, aflata de la inceput si pana in prezent in continua expansiune. Cu greu ii tin sub control tendinta de a se extinde in toate ungherele locuintei.
Am ajuns la o adevarata dexteritate in manevrarea cartii ca obiect. Cand stau in pat, tin volumul in mana stanga si dau foaie dupa foaie cu aceeasi mana, fara sa mai apelez la dreapta, pe care imi sprijin capul. Ma inteleg foarte bine si cu textul care se deruleaza pe ecranul calculatorului, nu fac deloc o drama din concurenta dintre carte si computer. Textul ramane text, chiar si scris pe nisip.
Acuitatea vederii mi-a scazut considerabil, nu mai vad sa citesc fara ochelari. Dar nu regret ca am citit mii de mii de pagini. Nu regret nici macar ca parcurg, pentru rubrica din Ziarul de duminica, texte fara valoare. Ma consolez cu gandul ca si in aceasta literatura predominant proasta se reflecta ceva din splendoarea marii literaturi.
Daca ar fi sa o iau de la inceput, daca timpul s-ar intoarce si am fi din nou in 1954, cand am invatat sa citesc, optiunea mea ar fi tot cititul. As asculta-o insa pe mama si as avea grija ca lumina sa-mi cada intotdeauna cum trebuie pe paginile cartii, ca sa-mi menajez vederea si sa pot citi pana la adanci batraneti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
