Nu in fiecare an rasar de sub mormanele de pamant ingramadit de milenii deasupra lor orase vechi ca Troia, si nici norocosi de felul lui Schliemann sau Howard Carter, descoperitorul tezaurului Tutankhamon, nu se gasesc pe toate drumurile. Totusi, pasionatii arheologiei au serioase motive sa se bucure, fiindca in ultima perioada au fost rasplatiti de mai multe descoperiri senzationale in domeniu. Unele merg cu vechimea pana la inceputurile civilizatiei umane, acolo unde istoria convietuieste inca prietenos cu epoca bronzului, iar agricultura incipienta nu s-a desprins total de stilul nomad si nestatornic al vanatorului primitiv.
Altele sunt mai recente, respectabile totusi, bunaoara complexul Sipan din valea Lambayeque, la vreo 700 km de Lima, capitala statului Peru. Situl arheologic se afla in mijlocul unei intregi zone de vechi urme de civilizatie ruinate, care au atras atentia specialistilor prin faptul ca o serie de materiale lucrate artizanal, cu deosebita finete, incepusera sa circule prin regiune pe la sfarsitul anilor '80. S-au facut sapaturi, legate de numele arheologului peruvian Walter Alva, si astfel au iesit la iveala mai multe morminte interesante, inclusiv unul regal. Toate provin din cultura Moche, fiind datate cu aproape trei secole inainte de Hristos. Din fericire, jefuitorii perindati cu sapaligile de-a lungul timpului n-au reusit sa scotoceasca pretutindeni, asa ca situl pomenit a avut sansa sa pastreze destule lucruri de mare importanta stiintifica si, bineinteles, de o valoare muzeala inestimabila. Principalul personaj ingropat acolo trebuie sa fi fost o figura dominanta, dupa onorurile primite la inmormantare. I s-au pus in sicriu pieptarele lucrate din scoici, oase si piatra, paturi impodobite cu placute de cupru aurit, doua coliere cu lucratura in metal, pene ornamentale, trei seturi de perforatoare de urechi, incrustate cu turcoaze, cochilii rituale, cutite, masca mortuara de aur si un sceptru potrivit cu pozitia sa inalta in societatea indigena. In sicrie alaturate isi avea partenerii de calatorie mortuara: un copil si doi razboinici adulti, sacrificati ritualic. Al treilea barbat, poreclit de arheologi "Paznicul", fusese inmormantat in pozitie verticala langa un morman de oale de lut, probabil cu ofrande, iar faptul ca-i taiasera picioarele arata si mai limpede ca datoria lui era sa ramana tintuit la datorie cat dureaza vesnicia.
Surprinzator e faptul ca nu departe de mormintele Moche din Sip?n s-a gasit de curand un templu de doua ori mai vechi, avand fresce pe ziduri. Cu cei 4.000 de ani ai sai, figureaza deja printre cele mai timpurii vestigii de pe continentul american. Un altar din interiorul aflat acum in avansata ruina servea candva la venerarea focului. Dincoace de Atlantic, concurenta ruinelor stravechi ramane totusi imbatabila. In oaza Fayyum din Egipt, tocmai se dezgroapa un oras construit acum 7.000 de ani, spre bucuria lui Zahi Hawwas, directorul Consiliului suprem al antichitatilor, cel pe care l-am vazut implicat si in cercetarile intreprinse prin canalele de aerisire ale piramidei lui Keops cu niste roboti teleghidati. La Fayyum lucreaza arheologii americani, iar explorarea lor prealabila, cu investigatori electromagnetici, a descoperit sub nisip o nesperata retea de ziduri si drumuri, de felul celor pe care aveau sa le construiasca romanii mult mai tarziu. Orasul acesta inca necunoscut, care iese treptat de sub dunele Saharei, scoate la lumina fragmente de ziduri si case din teracota si calcar prelucrat, fundatii de cuptoare si depozite cerealiere, precum si obisnuita ceramica a santierelor arheologice de pretutindeni. Ne-am obisnuit sa credem - ca sa citez un titlu celebru - ca "istoria incepe la Sumer". Dar s-ar putea sa avem in curand mari surprize, descoperind ca istoria e chiar mai veche decat sumerienii si decat toata puzderia de orase rasarite pe pamantul umed si manos al Mesopotamiei.
In ce ne priveste, nu avem orase preistorice pe teritoriul actual al Romaniei, dar exista o multime de localitati neolitice marunte, pe care arheologii le-au "sapat" meticulos si le exploreaza in continuare. Mesaje ale timpurilor stravechi primim si dinspre ele. E greu sa nu ma gandesc, in acest context, la craniul trepanat (vezi, in extenso, problema tratata in josul paginii, in articolul "Interventie chirurgicala acum 4.700 de ani"), care se expune la Muzeul National al Unirii de la Alba Iulia, piesa arheologica extrem de pretioasa, fiindca atesta realitatea unor complicate operatii pe creier, efectuate in Epoca Bronzului, cu instrumentele medicale ale vremii respective: din silex sau obsidian. Descoperit in comuna Livezile de langa Aiud de catre actualul conferentiar in istorie Horia Ciugudean, craniul acesta de femeie prezinta semnele unei trepanatii enorme, cu margini precis retezate si urme de refacere a osului, semn de operatie reusita. Analizele prin metoda carbonului 14 indica, pentru situl unde s-a facut descoperirea, o vechime de 4.700 de ani. Nu putem sti cu exactitate daca interventia pe craniu s-a efectuat in scopuri terapeutice sau pur si simplu din considerente magice. Lucrul acesta lipseste din "mesajul" preistoric. Ce ne comunica el in mod cat se poate de explicit este insa faptul ca asemenea interventii iesite din comun nu apartin doar timpului nostru, cum am fi tentati sa credem. Chirurgi iscusiti au existat, se pare, dintotdeauna.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
