Un roman de senzatie ar putea incepe asa: In zorii zilei de 30 iunie 1908, Maksim Peskov, negutator de blanuri cu afaceri prospere in Tunguska, tocmai iesise in pragul izbei, cu gandul la vanatorii pe care-i stia in drum spre depozitele sale, impovarati de pretioasele piei de samur. Intre acestia din urma, si un saman costeliv, cu ochi oblici si multa experienta initiatica, nevoit sa-si castige traiul zilnic tot de pe urma pustii demodate ce-l servise acceptabil inca din copilarie. La mare distanta unul de altul, amandoi incremenira cu ochii la cer, unde o minge de foc isi facuse aparitia, deplasandu-se pe directia Varnavara.
Romanul ar mai trebui sa arate ca uluirea personajelor siberiene era perfect motivata, intrucat sfera in cauza tragea dupa ea o coada luminoasa de sute de kilometri, despicand cerul mohorat al amintitei dimineti. Traseul parcurs de acel insolit fenomen atmosferic era marcat de unele explozii venite sa puncteze cu acute huruitul greu lasat in urma lui de globul incandescent. Dar urgia cea mare s-a produs dincolo de orizont, dupa ce musafirul celest iesise din raza vizuala a lui Maksim Peskov. Atat el, cat si ceilalti locuitori ai regiunii, auzira intr-un tarziu bubuitura finala, dupa care putura privi in deplina tulburare, vreme de cateva saptamani, coloana de fum erupta in atmosfera pana la mari inaltimi. Samanul declara imediat zona drept un loc fermecat, iar triburile siberiene o ocolira din teama respectuoasa la mare distanta, fiindca si atunci, ca si acum, oamenii cu scaun la cap nu se aventurau orbeste in preajma zeilor maniosi.
Evident, nici negustorii de blanuri nu aveau vreun interes stiintific in explorarea perimetrului afectat de explozie, asa ca prima expeditie de la Moscova a fost organizata abia dupa doua decenii. Romanul ar trebui sa descrie, fireste, dificultatile financiare in care se zbatea cercetarea stiintifica a tanarului stat sovietic, ca si distantele enorme ce trebuiau parcurse pana la Tunguska, in conditii mult mai precare decat dupa inventarea companiei de aviatie AEROFLOT si a rachetelor balistice intercontinentale. Important este ca, mancati de tantari prin mlastinile siberiene, oamenii de stiinta rusi au putut constata, totusi, dimensiunile naucitoare ale vechii catastrofe: 2.000 de kilometri patrati pe care copacii seculari fusesera doborati si calcinati, lasand astfel o rana nu doar imensa, ci si persistenta in taiga. Masuratorile posibile atunci s-au facut, primele ipoteze au fost si ele lansate. Ceea ce nu inseamna ca statutul enigmatic al meteoritului tungus s-ar fi risipit o data cu trecerea timpului.
Dimpotriva, el se complica si, in mod paradoxal, la un secol dupa ce pacla incendiului s-a risipit, ceturile intamplarii sporesc. "Fenomenul cosmic de la Tunguska" tinde sa-si reveleze chiar o dubla cosmicitate prin contributia unui urmas nelinistit al lui Maksim Peskov: cercetatorul Iuri Labvin, organizator al unei recente expeditii in zona. Nemultumit cu simpla si oarecum evidenta ipoteza meteoritica (eventual cometara), acesta o complica printr-un adaos ozenistic ce face dintr-un fapt senzational unul si mai senzational - intru totul potrivit cu spiritul si tonusul romanului pe care tocmai incepeam sa-l scriu in debutul acestei pagini. Labvin ma ajuta mult, intrucat sustine ca a gasit in taiga pana si platforma de pe care ar fi decolat nava extraterestra ridicata sa intercepteze meteoritul, cam in felul in care se lanseaza supersonicele americane si rusesti in intampinarea OZN-urilor ivite astazi in spatiul aerian controlat de ele. OZN-ul tungus (ca altfel nu stiu cum i-as putea spune) a tasnit, asadar, spre bolidul ce ameninta sa distruga complet Pamantul si, dand dovada de un imens spirit de sacrificiu, deasupra regiunii Tomsk s-a angajat in lupta cu ultimul fragment, cel mai consistent (altele, cum au depus marturie observatorii directi ai fenomenului, se desprinsesera, prin explozii succesive, pe traseu), reusind sa-l pulverizeze in aer, cu cateva momente inainte de a ne anihila strabunicii si pe noi, cei de astazi, impreuna cu ei.
O asemenea ipoteza "pica bine" in contextul speculatiilor ozenistice contemporane, care tind sa vada si in catastrofa asiatica produsa de Craciunul lui 2004 rezultatul unor experiente extraterestre menite sa corecteze miscarea de rotatie a Pamantului. Mai greu e de inteles de ce niste experimentatori atat de plini de grija si de caldura umana fata de noi in 1908 nu s-au mai aventurat cu OZN-urile lor impotriva valurilor tsunami, care, iata, si ele ne-au amenintat cu dovedita si tragica eficienta.
Aici imi permit sa vin si eu cu o presupunere, menita sa intareasca "ipoteza Labvin", dar s-o si lipseasca de suspectul sau caracter extraterestru. Ma intorc, asadar, la personajul meu, Dr. Frog, pe care l-am lasat in plina cursa secreta spre America, in prima farfurie zburatoare de fabricatie romaneasca. Mi-am exprimat atunci convingerea ca el a gresit directia in spatiu si timp. Acum, in sfarsit, pot sa dau amanunte: in mod straniu, OZR-ul pilotat de el a "taiat-o" scurt spre Siberia, alunecand si din punct de vedere cronologic pana in anul de groaza 1908. Prin urmare, craioveanul nostru este cel care s-a ciocnit in zbor cu meteoritul tungus, dar nu din mare spirit de sacrificiu, ci din pur accident aeronautic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
