Frazele sale ne lasa indiferenti si, dupa un timp, ne plictisesc, printr-o minutie prozaica, prin incapacitatea de a selecta faptele.
Sase sute si ceva de pagini, atat insumeaza cele doua volume ale romanului Instante publicat recent de Nicolae Parvulescu (la Editura Aius din Craiova). Protagonistul romanului, Nicu Tomescu, profesor de limba si literatura romana (probabil, un alter-ego al autorului), povesteste la persoana intai cum a terminat facultatea, cum si-a petrecut sase ani la Liceul Teoretic din Petresti, cum dadea meditatii, cum a intrat in concurenta, pe piata meditatiilor, cu fostul sau coleg de facultate, Victor Motroc, care, din dorinta de a-l sfida, cerea cu 25 de bani mai mult decat el pe ora... Intra apoi in scena alte si alte personaje, carora Nicolae Parvulescu le face, de asemenea, constiincios biografia si le descrie viata de fiecare zi. Uneori le inventariaza pana si bunurile materiale: "De cand scapase de tractor, batoza si o parte din pamant, nenea Stancu intinerise vazand cu ochii, dupa cum se spunea pe la noi prin sat. Nu mai avea aproape nimic prin batatura; vanduse boii, carul, caruta, plugul, grapa, rarita, chiar si pe Stela. Ramasese numai cu oile, pe care chiar le inmultise, o vaca, Trifu, manzul Stelei, si trasura. Nu-si pastrase nici o brazda de pamant arabil, doar un pogon de vie si opt pogoane de livada cu meri, peri si pruni tineri, abia dati in rod".
De asemenea, consemneaza cu o rabdare inepuizabila (care pune la grea incercare rabdarea cititorului) tot felul de dialoguri anoste: "Da, doamna doctor. Asa il cheama, Serban. Il cunoasteti cumva?" "Nu-l cunosc, dar mi-a vorbit Raducu despre dansul. L-a laudat foarte mult." "Bine a facut, doamna doctor, ca are pe cine lauda. Este o mandrete de baiat, nu altceva. Ca el as vrea s-ajunga Raducu, dar de!" "Poate sa ajunga, domnule Manescu, fiindca are un cap destul de bun. Creier ca al lui Radu nu se gaseste pe toate drumurile. Important este sa asculte de parinti." etc.
Referirea la creierul lui Radu care nu se gaseste pe toate drumurile, dar... s-ar putea gasi ne face sa simtim un fior de groaza. Este vorba insa de o emotie pe care autorul ne-o provoaca involuntar. In general frazele sale ne lasa indiferenti si, dupa un timp, ne plictisesc, printr-o minutie prozaica, prin incapacitatea de a selecta faptele si de a da naratiunii o semnificatie literara.
De ce trebuie sa stim ca Stancu isi pastrase doar un pogon de vie si opt pogoane de livada sau ca Raducu are un cap destul de bun si ar putea ajunge ca Serban? Bine, cel putin, ca nu ni se spune ce numere poarta personajele la pantofi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
