MISTERELE CUVINTELOR / Intelighentia – de la sampania aristocratica la berea democratica

23 iun 2009 Autor: Alexandru Ciolan

Intelighentia (cuvant care nu a reusit sa patrunda in dictionarele curente ale romanei) vine din rusa, limba in interiorul careia latinescul „intelligentia", „actiunea de a intelege", „facultatea de a intelege", a alunecat, prin metonimie, de la putinta de a pricepe catre cei care pot pricepe, id est, intelectualii, o clasa de iluminati, intoarsa cu spatele si catre administratia tarista, autocratica, dar si catre poporul nauc.

Elitista, mesianica, hedonista, patriotica, „intelighentia" ruseasca era altceva decat intelectualii din Occident. Si a ramas altceva si dupa Revolutia din Octombrie, in Uniunea Sovietica „intelighentia" fiind clar definita: patura lucratorilor din domeniul creatiei tehnico-stiintifice si artistice. Erau admisi in randurile „intelighentiei" si dascalii sau avocatii, lucratori, si ei, intr-ale intelectului, care insa, nefiind creatori, nu aveau dreptul la un adjectiv...

Din rusa, cuvantul a trecut in toate limbile occidentale (engl. „intelligentsia"; fr. „intelligentsia" – de unde l-am luat noi –, sp. „inteliguentsia", it. „intellighenzia", germ. „intelligenzija" etc.) pentru a desemna clasa intelectualilor propriu-zisi (ganditorii), dar si creatorii din domeniul culturii sau profesorii si juristii. In noul mileniu, termenul este aplicat elitei intelectuale recunoscute si apropiate de putere, asa-numitul mainstream. „Intelighentia" conduce domeniul stiintific si are acces la media, iar membrii ei carismatici sunt formatori de opinie. Intelighentia a ajuns sa fie sinonima cu intelectualitatea…
In romana, cuvantul nu era foarte folosit inainte de 1989 – in orice caz, nu in scris. O autocenzura mai curand instinctiva decat constient formulata soptea ca nu e bine sa te referi la o realitate din tara marelui urs… Intelighentia? Sa fie la ei, acolo… Noi aveam intelectualitatea noastra, cu permanentele ei probleme de incadrare, de salarizare, de restructurare, de ierarhizare, de asezare si reasezare, de reprezentare si infatisare, de publicare, de televizare, de radiodifuzare, de editare, de afirmare, de confirmare, de infirmare, de aranjare (aranjare 1: M-am aranjat, am facut rost…!; aranjare 2: Las’ ca te-aranjez eu…!)…
Dupa 1990, presa a putut redescoperi cuvantul. Si l-a luat, intai, in serios, aplicandu-l in sensul istoric si geografic: „In cazul intelighentiilor est-central-europene..." („22" nr. 37/93, p. 13). O (scurta) vreme, intelighentia a mirosit a influenta ideologica: „Este cazul intelighentiei franceze care, pana in anii ‘70, nu numai ca s-a situat pe pozitii de stanga, dar a gasit in Moscova un loc de pelerinaj moral si intelectual" (R.l. 1 X 93, p. 2). Etapa a fost, insa, repede depasita, iar: „(Revista 22 este) publicatie a G.D.S. care reuneste intelighentia romaneasca" („22" nr. 35 / 1993, p. 3) trimite, evident, la o „elita intelectuala".
Dupa faza neutra: „Mihaela Craciun (realizator TV) promoveaza «intelighentia» din diaspora" (Adev. 30 XII 08) in care „intelighentia" desemneaza intelectualii europeni de origine romana, a venit si o privire lucida: „Totul se reduce de fapt la o singura problema esentiala: incapacitatea intelighentiei de a lua pozitie critica fata de puterea si ideologia dominanta a momentului, oricare ar fi acel moment" („Dilema veche" 13 X 06); sau: „Intelighentia romaneasca nu a facut niciodata o pasiune deosebita pentru valorile liberalismului si ale democratiei. Atasata preponderent idealului national, la a carui edificare a avut o contributie certa, intelighentia a avut un interes mult mai modest pentru democratie" (Mihai Dorin, „Romania de la comunism la mineriade", publicat pe www.corneliu-coposu.ro).
Lovitura de gratie, consemnarea specializarii stilistice si lexicale care bate definitiv in cuiele limbii romane „intelighentia" etalata cu ifose elitiste, vine de la un plebeian (fost) poet disident – Mircea Dinescu: „Cine si-ar fi inchipuit acu’ douazeci de ani ca turnul de ivoriu al Grupului pentru Dialog Social, unde intelighentia romaneasca incerca sa-si trateze mutenia de care suferise pe vremea Bibicului, va ajunge sa-i faca o concurenta neloaiala localului Golden Blitz" (Mircea Dinescu, Cotid. 14 V 09). Despre ce e vorba? Despre o intalnire, la sediul GDS, intre „intelighentia" care pe vremea tarului bea sampanie din cupe de clestar si un presedinte insetat de bere la halba (a se vedea, pe internet, adorabilul filmulet)…
„Presedintele, «Intelighentia» si «Boborul»" – isi intitula un emigrant roman impresiile („Neamul Romanesc", 3 IV 07) dupa „Apelul" celor 250 de intelectuali ai „intelighentiei" in favoarea unui presedinte bautor de bere…
Dupa Caragiale, nu mai putem fi amici… Iar dupa berea prezidentiala nu mai putem avea incredere in „intelighentia" care se coboara la statutul de picolo…
 
Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.06.2009

 
Cuvinte cheie:
intelighentia
, cuvant
, limbi occidentale
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide