"Harta iubirii"* de Ahdaf Soueif a provocat criticii laapropieri spectaculoase - de Gabriel García Márquez şi IsabelAllende, situând-o în zona realismului magic, reacţie firească faţăde un roman care se petrece în Egipt, ţara misterelor. Romanul aremulte elemente comune cu "Un veac de singurătate" şi "Casaspiritelor": o istorie ce alunecă în mit, o casă care fascinează,trecutul ce-şi dezvăluie secretele, vieţile ce par să se repetepeste timp.
Autoarea s-a născut la Cairo, dar a copilărit în Anglia, astudiat în ambele ţări, fructifică în scris privilegiulapartenenţei la două culturi şi la două civilizaţii. Romanulexploatează întâlnirea lor din perspectiva a patru femei legateprin familie şi pasiune de Egipt, cu un zigzag continuu întredeceniile ce deschid şi închid secolul XX. În ficţiune intrăstrategii variate - jurnal şi scrisori, extrase din presă şi mesajetelefonice, ele conferă autenticitate experienţelor relatate.
Povestea se desfăşoară pe două planuri: o tânără americană,Isabel Parkman, vine în Egipt, aducând cu ea cufărul plin cuobiecte vechi şi cu mărturii în engleză şi în franceză, cudocumente în arabă, îşi regăseşte o rudă îndepărtată, Amal, caredescifrează jurnalul şi scrisorile din cufăr. Ea, Amal,reconstituie viaţa pasionantă a tinerei văduve englezoaice, LadyAnna Winterbourne, cea care a ajuns în Egipt tulburată şi confuză,ca să găsească aici iubirea şi prietenia, viaţa de familietradiţională şi lupta pentru emanciparea unei ţări.
Planul epic din prezent narează naşterea unei iubirineobişnuite, între Isabel Parkman şi Omar, pianist, dirijor şiscriitor egiptean, ca şi prietenia jurnalistei cu Amal, sora luiOmar. Cele două poveşti le repetă pe cele petrecute în urmă cu unsecol, când Anne s-a îndrăgostit de un aristocrat din Cairo, SharifBasha, a câştigat o prietenă unică în Layla, sora acestuia.
Densitatea romanului o dă fundalul istoric: Anna constatăravagiile aduse de război prin drama trăită de soţul ei pierdut,iar Egiptul îi oferă o nouă imagine a coloniilor britanice. Isabel,prin profesia ei, scrutează lumea de azi, alege Egiptul ca loc încare să urmărească felul în care un popor întâmpină noul mileniu.Felahilor de pe vremuri le corespund în prezent sătenii săraci,vieţii tihnite - una trepidantă, oraşului cu terase şi grădini unulmodern, dar cu acelaşi farmec inconfundabil.
Iar Amal, povestitoarea, are şi ea povestea ei, care într-un felo repetă pe cea din urmă cu un secol trăită de Layla: fiecare îşiiubeşte enorm fratele, vrea să-l vadă fericit, se bucură când seiveşte în viaţa lui străina care se dovedeşte a-i fi pereche şi-ighidează integrarea. Unul dintre misterele romanului stă însugestia metempsihozei, atât de subtilă şi discretă că treceneobservată, dar creează o anume ambiguitate: Anna şi Sharif Bashareînvie în Isabel şi Omar, suflete sortite să se caute mereu.
Romanul are şi un nucleu simbolic: o tapiserie înfăţişând peIsis, Osiris şi Horus, ţesută de Anna în maniera arteitradiţionale, folosind culorile vechiului Egipt, părţile ei ajungîn locuri diferite, străbat lumea ca să revină şi să sereîntregească în Cairo. Tapiseria trimite la scenariul miticcunoscut şi propune un cod pentru a descifra destinelepersonajelor. Alt cod se conturează din discuţiile absolutfascinante despre cuvintele limbii arabe, altul prin motto-urilealese pentru fiecare capitol, din care aleg un eşantion: "Nu ştiţică Egiptul e o copie a cerului şi templul întregii lumi? (Scribegiptean, c. 1400 î.Hr.)".
"Harta iubirii" este un roman-palimpsest, cu poveşti de iubire(fascinând prin ce dezvăluie şi prin ce lasă nespus), ele ascund unroman istoric şi unul politic (interesant pentru cei dornici săobserve jocurile de putere), ambele acoperă saga unei familii şi amagicului Egiptului (irezistibil pentru iubitorii de poveştimirobolante, cu miresme exotice), iar în profunzime un splendidroman mitic (rezervat împătimiţilor de simboluri, mituri şiarhetipuri).
*) Ahdaf Soueif, "Harta iubirii", traducere de Ada Tanasă,Editura Polirom.
Elisabeta Lăsconi, eseist şi critic literar.Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "SorinTitel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, CaieteCritice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
