De obicei, filmele in care un copil se imprieteneste cu un animalut si cei doi devin parteneri de joaca nedespartiti, trecand impreuna printr-un sir de peripetii, sunt lansate pe piata sub sloganul "o calatorie incantatoare si nemaivazuta in lumea plina de fantezie a copilariei". Uneori insa, cum se intampla in cazul acestui Eu si monstrul meu, sub sablonul promotional chiar se ascunde o poveste surprinzatoare. Aici, insolitul ei e asigurat - in mare parte - de unicitatea creaturii distribuite in rol principal, pentru ca Angus, eroul in varsta de 14 ani al filmului, se imprieteneste cu insusi monstrul din Loch Ness. Elementul declansator al aventurii este descoperirea unui ou colorat si maricel pe plaja, de catre baietelul solitar si trist in urma plecarii pe front a tatalui sau. Mai mult, spre uimirea lui Angus, din ou iese o creatura mititica si incredibil de simpatica, pe care baiatul hotaraste sa o cazeze in cada si sa o boteze Crusoe. Numai ca aratarea prietenoasa si jucausa (cu ochi de vultur, cap de cal, cornite de girafa, gat de dinozaur si coada de peste) creste vazand cu ochii si in curand se transforma intr-un gigant care nu mai poate fi ascuns nicaieri. Cei familiarizati cu astfel de filme stiu ca din algoritmul aventurii fac parte nenumarate sicane la care este supus simpaticul animalut, care dovedesc, toate, egoismul si meschinaria rasei umane. Numai ca autorii (scenaristul Robert Nelson Jacobs si scriitorul Dick King-Smith - creatorul lui Babe -, a carui carte a inspirat filmul de fata) hotarasc sa transforme totul intr-o metafora apasata a inutilitatii si ferocitatii razboiului si imagineaza o cursa a cruzimii, in care tot orasul porneste sa distruga "monstrul". Printre ironiile bine plasate la adresa povestilor pescaresti, care il descriu pe Nessie ca pe o infioratoare creatura cu coarne, febrilitatea reporterului aflat la fata locului, gata sa insceneze orice pentru a reusi un reportaj senzational si lupta disperata a lui Angus de a-si salva imensul prieten de mitralierele indreptate spre el, filmul reuseste sa-si pastreze insa poezia si emotia. Momentele in care Angus calatoreste pe ape alaturi de Crusoe, care il poarta devotat in spate si ii dezvaluie secretele adancurilor, au o frumusete aparte, care se armonizeaza perfect cu peisajele impresionante si cu muzica lui James Newton Howard, cu accente de balada scotiana. In cazul unor asemenea filme, pariul e castigat daca si copilul, si creatura sunt credibili, iar prietenia dintre ei functioneaza. Iar din acest punct de vedere, atat Alex Etel, interpretul lui Angus, genul acela rar de actor copil frumusel, inteligent si lipsit de falsitate, cat si Nessie (extrem de emotionant si dragalas, in ciuda naturii sale digitale) isi fac treaba perfect. Chiar daca e cam obositor prin lungime si printr-o anume duritate stridenta, filmul lasa spectatorul cu impresia unui basm aparte, evocand acea magie de care avem mereu nevoie. Adica exact ce si-a dorit regizorul sau. E drept, The Water Horse... e departe de magia lui E.T. (pe care o invocau posterele publicitare), dar are partea lui de duiosie si caldura. Cat despre distributie, pe langa faptul ca ne rezerva placerea reintalnirii cu Emily Watson, aceasta contribuie la eleganta si rotunjimea filmului. Cum spunea un critic, "filmele englezesti de familie reusesc cumva sa nu-si imbecilizeze personajele si sa nu-si insulte publicul". E si cazul povestii de fata.
Eu si monstrul meu/ The Water Horse: Legend of the Deep. Productie SUA-Marea Britanie, 2007 Regia: Jay Russell. Cu: Emily Watson, Alex Etel, Ben Chaplin, David Morrissey, Brian Cox. Premiera: 7 martie. Distribuit de: InterComFilm Distribution.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
