La Palatul Sutu este deschisa o retrospectiva dedicata unui artist roman prea putin cunoscut. Inainte de razboi a expus la cateva din Saloanele Oficiale, iar in '58, inaintea plecarii in Franta si apoi spre insula Reunion, are o expozitie in Bucuresti despre care scrie Ionel Jianu.
Raul Lebel prezinta toate datele unei biografii romantate si captivante. Dintr-o familie de bogati protestanti francezi pe linie paterna si de ascedenta iudaica pe linie materna, aviator pasionat, dar si studios al artelor, la Academia de Belle Arte din Bucuresti, artistul descrie el insusi portretul unui tip obisnuit in elita europeana dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, crunt lovita de cele doua calamitati consecutive din acei ani. In mod captivant, toate aceste provocari ale destinului, se oglindesc in picturile, nu foarte multe la numar, realizate de-a lungul vietii, din care un numar important sunt expuse acum la Palatul Sutu.
Nascut in 1907, Raul Lebel atinge maturitatea artistica odata cu anii '40, in care se indragosteste de cea care-i va inspira picturile pentru totdeauna, Ana Beja, o frumusete de o finete emotionanta, din Slimnic, Sibiu, cu care se va casatori in 1943. Portretele sotiei sale au deja o implinire tehnica si estetica ce tine de maturitate, dar mai ales exprima o emotie calma, contemplativa, tradusa de obicei prin tuse fine, rapide si o cromatica luminoasa, vibranta. Mai ales acest tuseu al lui Lebel (ca sa imprumutam un termen muzical) din anii 30 - 40, poate anii sai cei mai buni, este foarte interesant: modul cum, din linii si suprafete de culoare cu pasta subtire, intr-o cromatica calda cu irizari de albastru, transleaza pe panza subiectele care l-au atras. Acest tuseu in sine captiveaza fiindca, alaturi de vitalitatea inerenta lucrarilor oricarui bun artist, el contine, ca si subiectele si reprezentarile lui Lebel, un fel de eleganta intrinseca, proprie unui spirit care se misca in spatiul culturii ca intr-unul de demult familiar. Aceste continuturi ce tin de istoria picturii sunt insa ca un parfum care invaluie lucrarile artistului si le sporesc savoarea. In tabloul Bujori de exemplu, de o picturalitate alerta, vitala si gratioasa, ecoul picturii franceze este doar un moment in desfasurarea lecturii unei opere care da seama despre potentialul de artist de mare calibru al lui Lebel. Dar in toate lucrarile sale care, dealtfel, sunt valoroase si prin exprimarea deosebit de vie al acestui Zeitgeist al Modernitatii, extrem de prezent in lucrarile realizate in Romania anilor 30 - 40, Lebel este extrem de personal.
Lumea sa plastica se schimba radical dupa intunecatii ani 50, dupa separarea de iubirea vietii lui si plecarea in Franta. In primul rand, noua sa abordare cromatica este frapanta, culorile pure, direct din tub, in maniera fovilor, capata o dimensiune intunecata si tragica. Lumea gradinilor Finzi-Contini a lasat loc, prin razboi, unei lumi a salbaticiei pe care, cu ochiul reflexiv al ganditorului, artistul o expune nu o data.
Universul fizic este deformat optic, perspectiva si obiectele se supun acestei logici profund subiective, ca si silueta iubitei. Alungita, stilizata, putin stranie, pe aceasta imagine feminina ce revine mereu in tablourile de mai tarziu ale lui Lebel o recunoastem si ne emotioneaza: este amintirea iubitei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
