Tocmai din acest motiv, asteptarile fata de un film a carui echipa beneficiaza de o carte de vizita atat de prestigioasa erau deosebite. Sunt doar cativa ani de cand Christopher Nolan si-a castigat renumele cu ingeniosul Memento (2000), iar Insomnia (2002) si Batman Begins (2005), chiar daca nu au egalat succesul anterior, i-au consolidat reputatia de autor foarte personal, cu o viziune aparte. In plus, distributia sonora, subiectul incitant si epoca retro din care descind eroii constituie, la randul lor, o premisa foarte promitatoare. Si totusi, cu cat filmul inainteaza (dupa ce ni se precizeaza, didactic, de la primele cadre, cele trei acte esentiale care definesc mecanica oricarui numar de magie: Promisiunea/The Pledge, Transformarea/The Turn, Iluzia/The Prestige) se produce o impotmolire din ce in ce mai vizibila. Din dorinta de a fora cat mai adanc in culisele unei lumi prin excelenta secrete, scenariul fratilor Nolan (Christopher a adaptat, alaturi de fratele lui, Jonathan, cartea lui Christopher Priest, admirator al filmelor Following si Memento, care a cerut ca filmul sa fie regizat de Nolan si nu de Sam Mendes) reuseste doar partial sa ridice cortina misterului, ratand, pana la urma, din cauza multiplelor ramificatii ale intrigii, chiar limpezimea si retorica povestii. Flash-back-ul, element-cheie in reusita lui Memento, ingreuneaza aici intregul, jucandu-se riscant cu atentia spectatorului, iar elipsele nu sporesc expresivitatea, ci confuzia. Din pacate, in ciuda numeroaselor eforturi si contorsionari, povestea e obositor de liniara. Rivalitatea dintre doi iluzionisti celebri - Robert Angier si Alfred Borden - la sfarsit de secol al XIX-lea, incidentul tragic care le transforma intrecerea profesionala in vendeta de o viata, avatarurile lor sentimentale, subordonate dramatic obsesiei pentru magie, elaborarea fanatica a unor trucuri mereu mai complicate, intalnirea cruciala cu genialul Nikola Tesla (redusa, din pacate, la cateva secvente), sabotajul reciproc, relatia decisiva cu asistentii lor sunt descrise printr-o avalansa de detalii care ingreuneaza regretabil filmul. Sigur, explicatia unui asemenea eclectism ar fi dorinta de perfectiune si fascinatia fratilor Nolan in fata povestii celor doi prestidigitatori, al caror mestesug are foarte multe in comun cu cinematograful. In fond, eroii lor, Angier si Borden, sunt doi fabricanti de iluzii - exact esenta noii arte ce avea sa cucereasca nu peste mult timp lumea - doi cineasti avant la lettre, daca vreti. Aici, in intrecerea patimasa pentru castigarea atentiei si interesului publicului, sta, de fapt, cea mai mare reusita a filmului. "Make believe" / "Fa-i sa creada!" - este principiul pentru care Angier si Borden sacrifica absolut totul si, deopotriva, enuntul prin care avea sa se defineasca mai tarziu magia cinematografului. In rest, distributia ireprosabila, imaginea sublima, muzica si atmosfera sobra, accentele noir si SF ale filmului contrabalanseaza cu putere minusurile enuntate mai sus, facand cu atat mai dificil un verdict limpede asupra sa. Chiar daca, in loc de iluzii, ne livreaza deseori doar recuzita rece a iluzionismului (de parca ar fi patruns in spatele cortinei intr-o pauza terna, in care luminile s-au stins, iar magicienii au plecat), chiar daca finalul, voit surprinzator, e fabricat stangaci si anapoda, Prestigiul nu e unul dintre filmele care sa poata fi uitate prea usor... E doar un film bun, care a trecut, razant si regretabil, pe langa ceea ce putea fi un film mare.
Prestigiul/The Prestige Productie SUA, 2006. Regia: Christopher Nolan. Cu: Hugh Jackman, Christian Bale, Michael Caine, Scarlett Johansson, Rebeca Hall, Piper Perabo, David Bowie, Andy Serkis, Samantha Mahurin. Premiera: 12 ianuarie. Distribuit de InterComFilm Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
