Metamorfoza noroi-praf in Bucuresti este o chestiune de anotimp, dar si una de civilizatie. Cat este ea de veche, se stie. Practic, dintotdeauna. Problema este alta. Cand a fost altfel? Coabitarea cu praful si noroiul a devenit o traditie cu adevarat urbana, desi este preluata din lumea satului.
Inca din secolul al XVI-lea s-au pastrat informatii despre miasmele si mocirla care rasareau de sub pavelele de lemn cu care erau pavate principalele "poduri" ale targului, pana la baltitele mahalale de margine, nepavate, pe ale caror ulite carutele lasau urme adanci in noroi. Peste secole, descoperim ca "izvorul principal al stricarii aerului in Bucuresti este solul murdarit de oameni si animale, strazile rau pavate, rau intretinute, contaminate de bolnavi, circulatia vehiculelor de transport si a oamenilor, emanatiunile din canale, locuinte si industrii."
Cum omul nu poate modifica nici clima, nici terenul, el poate lupta "contra murdariei drumului public; locuitorii sa nu depuna fecale, urine etc. pe drumul public; sa se faca urinoare si cabinete publice; sa se pedepseasca sever acei care murdaresc strada cu fecale sau urine; sa se stranga excrementele animalelor. Sa se interzica cu desavarsire scuiparea pe strazi, fapt ce se aplica in unele orase din Germania si Statele Unite". Randurile de mai sus apartin unui medic din anul 1914. El descrie un Bucuresti in plin Belle Epoque, incarcat de praf mai tot timpul anului si amenintat de noroiul iernii, indeosebi dinspre cartierele marginase.
"Calitatea aerului ce respiram in Bucuresti este indicele cel mai evident al starii igienice generale a orasului. Astfel, cu cat aerul din Bucuresti este mai lipsit de praf, de fum, de diferite mirosuri, cu atat vom fi mai siguri ca, pe de o parte, pavagiul, curatenia si circulatia de pe strazi sunt mai ingrijite, si, de pe alta parte, repartizarea industriilor este mai bine facuta si ca locuintele particularilor sunt mai curate." Bine ar fi sa fie asa! Despre cat de bun este pavajul si cum este el intretinut in ultimele decenii s-a scris mult. Circulatia de pe strazi pare a fi la indemana oricui, iar sputele tuberculosilor si gripatilor azvarlite pe asfalt cu dezinvoltura sunt uscate de soare, iar prin circulatie, praful fin ce rezulta de aici, este inhalat de oricine. Si iar viroze respiratorii, gripe bizare, carantina.
Ce masuri trebuie luate? Spicuim cateva dintre dezideratele igienice ale anului 1914: "In primul rand, strazile se apara de noroi si praf prin pavaje solide. Cel mai bun pavaj este betonul si asfaltul, apoi lemnul, apoi piatra cubica. Cand s-a facut praf sau noroi sa fie cules si sa se repare pavajul stricat. Strada se spala in fiecare zi. Sa se ia masuri pentru captarea prafului, fumului, mirosurilor industriale. Sa se reglemeteze circulatia in oras.
Pentru a suprima scuipatul de pe bordura, urinarea si exhibarea fecalelor in plina strada, si fiecare sa-si preia responsabilitatea igienei personale, lucrul acesta se poate face numai prin schimbarea mentalitatii".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
