Nu putem avea mai mult de 150 de prieteni

Editura Litera

Traducere din limba engleză de Radu Cristian Pop.

"Se spune că Noe a luat pe Arcă doar câte două animale din fiecare specie. Hotărârea lui era legată, fără îndoială, de reproducere. Dacă ar fi gândit în termeni sociali, ar fi luat, poate, câte trei animale. Cel mpuţin acesta este mesajul câtorva studii recente , care sugerează că reţelele noastre sociale au os trcutură specifică bazată pe multipli de trei. Poate mai contrariant este faptul că privind modelel de relaţii din cadrul grupului de 150 de membri care constituie lumea noastră socială, pot fi detcetate câteva cercuri de intimitate. Cel mai apropiat grup cuprinde între trei şi cinci persoane. Acestea par să formeze micul nucleu de prieteni foarte buni la care apelezi la nevoie - pentru sfaturi, alinare sau pentru ajutor de orice fel. Deasupra acestuia se află un alt grup mai mare, care cuprinde alţi zece oameni. Şi deasupra lui, un altul ceva mai mare, de vreo 30 de indivizi. Aşadar, s-ar părea căe xistă o limită a numărului de oameni alături de care ne putem bucura de un anumit nivel de intimitate."

De ce femeile văd mai multe culori decât bărbaţii? De ce speciile monogame, precum păsările şi mamiferele, au creierul mai mare decât celelalte? De ce râdem? De ce ar trebui să fim suspicioşi când cineva are peste 150 de prieteni pe Facebook?

Suntem produsul istoriei evoluţioniste, iar această istorie dă culoare vieţii noastre cotidiene - de la motivul pentru care ne sărutăm până la cât de religioşi suntem. În De câţi prieteni ai nevoie? Robin Dunbar ne arată, cu ajutorul experimentelor efectuate de cercetători, cum trecutul îndepărtat ne influenţează comportamentul actual. Autorul explică fenomene precum Numărul lui Dunbar (150), ştiinţa din spatele rubricii de matrimoniale şi de ce toţi bebeluşii se nasc prematur. Inteligentă şi provocatoare, cartea abordează studiul evolutiv al comportamentului uman, punând accentul pe complexitatea relaţiilor sociale.

"O extraordinară lucrare de popularizare a ştiinţei."TheGuardian

Editura Paideia

O carte populară, de bioclimatologie umană, pentru toţi care se interesează de vreme şi se întreabă cum să se îmbrace când ies din casă, cum va fi timpul în concediu la munte sau pe malul marii, cât de repede se schimbă clima şi, bineinţeles, cât de rău îi poate face această schimbare a climei. "Nu înseamnă că putem răspunde mulţumitor la toate acestea şi la alte întrebări asemănătoare - scrie Elena Teodoreanu. La întrebarea din titlu vom încerca să răspundem din punctul de vedere al geografului care nu uită că atmosfera, în sine, şi omul, ca element viu, component al biosferei, fac parte din învelişurile Terrei. Climatologia este, înainte de toate, o parte din geografie. Ea utilizează desigur şi unele principii ale fizicii şi matematicii. Relaţia reciprocă dintre atmosferă, pe de o parte, şi hidrosferă şi litosferă, pe de altă parte, se desfăşoară în principal sub influenţa factorilor cosmici, îndeosebi a soarelui. Iar bioclimatologia umană este o punte între geografie şi medicină, în care se includ şi unele elemente de fizică şi chimie ale elementului viu. Şi toate acestea influenţează biosfera în care un rol important îl joacă cel ce se consideră stăpânul a toate, adică omul."