Se implinesc o suta de ani de la data cand Traian Vuia, un tanar banatean priceput la treburi ingineresti si cu talent pentru inventii, savarsea pe terenul de la Montesson, langa Paris, un act de bravura aeronautica pe care istoria tehnicii l-a consemnat ca atare. Dupa ce fratii Wright stabilisera cu aeroplanul lor din 1903 performanta primului zbor controlat, Vuia demonstreaza, la doar trei ani distanta (18 martie 1906), ca un aparat mai greu decat aerul poate sa-si ia zborul de pe propriile sale roti, aterizand in acelasi fel.
Acesta este fondul problemei, si mai putin faptul ca unii speculeaza si astazi in jurul machetei acestui stramos al aviatiei mondiale, intrebandu-se daca vedem acolo un automobil cu aripi, sau un veritabil aparat de zbor. Inventatorul sau a folosit intr-adevar o caroserie usoara, de felul celor pe care le experimenta in epoca si stramosul automobilului. Iar in varianta sa cu aripile demontate, cu care Vuia isi facea antrenamentele la sol, inainte de zborul propriu-zis, prototipul chiar seamana bine cu inventia ce avea sa deschida, prin 1909, glorioasa epoca a lui Henry Ford. Motorul este montat insa "deasupra capului", iar tractiunea o realizeaza elicea, ca la avioanele de mai tarziu. Iar deosebirea esentiala o da insasi reusita practica a inventiei: aparatul s-a desprins de sol, zburand la un metru inaltime, pe o distanta, e adevarat, modesta (insa ce putea fi altfel decat modest in conditiile de pionierat aeronautic de care vorbim aici?), si revenind cu bine pe pamant. "Automobil zburator" sau nu, el marcheaza o epoca de tatonari aviatice, cand pana si dovada ridicarii in aer prin mijloace proprii de bord constituia un obiectiv important, aproape incredibil.
Destinul a vrut ca Traian Vuia sa faca aceasta dovada. Si inca in ciuda scepticismului oficial al Parisului, in ale carui medii academice functiona de mult - veritabila prejudecata - ideea ca zborul aparatelor mai grele decat aerul constituie o naiva iluzie. Academia de stiinte din Franta azvarlise memoriul privitor la aeroplanul-automobil in fundul unui sertar, considerandu-l un proiect nedemn de atentie. Ca atatea alte nascociri ale spiritului uman, si inventia inginerului roman urma sa treaca prin forte proprii dintr-un spatiu virtual in pura realitate, protejata doar de brevetele de inventator si urmarita cu sufletul la gura de prieteni cuprinsi de exaltare. Aeroplanul "Vuia 1" a mai zburat de cateva ori in vara anului 1906, urmat de experimentarile cu prototipul "Vuia 1 bis" si de "Vuia 2", in 1907. Revistele de specialitate consemneaza entuziast aceste evolutii, ca si lungirea progresiva a traseului parcurs de aparat prin aer: de la cei 12 metri initiali, la 70 de metri in cazul ultimului zbor.
Un alt aeroplan, cel numit in istoriile aeronauticii romanesti "Vuia 3", ne este cunoscut doar dintr-o imagine ce ni-l prezinta ca varianta diferita de cele construite anterior. Nu-i putem cunoaste performantele si e foarte posibil ca Traian Vuia sa se fi retras, totusi, din sfera experimentelor aviatice in anul 1907, lasand poarta deschisa pentru alti temerari. Care temerari n-au intarziat sa se arate si sa duca mai departe, cu aparate proprii, din ce in ce mai performante, mesajul lansat prin demonstratiile lui Vuia de la Montesson. Ca s-au numit Bleriot, in Franta, sau Aurel Vlaicu in Romania, zborurile lor remarcabile vor umple pagini glorioase in cartea de onoare a aviatiei mondiale, pregatind treptat actuala etapa de "colonizare" a spatiului aerian al Pamantului cu avioanele performante si relativ sigure pe care le folosim nu doar in mod curent, ci si in proportie de masa.
Cine patrunde astazi intr-un Boeing ce pare sa ridice in stratosfera populatia unei intregi tribune de stadion nu sta cu gandul, bineinteles, la zborul de un metru inaltime al masinii inaripate a lui Traian Vuia. Cu toate acestea, performanta actuala n-ar fi fost posibila fara acel prim pas facut pe "drumul de 2000 de li" despre care vorbeste intelepciunea proverbelor chinezesti. In domeniul aviatiei, drumul acesta a inceput la sol si se termina in spatiul cosmic, unde colosii derivati din "Vuia 1, 2 si 3" predau stafeta rachetelor interplanetare.
Si n-a trecut decat un secol de atunci! Insa un secol care, din punct de vedere tehnic, a vazut multe. Cred ca merita sa privim putin in urma si sa "redescoperim" descoperirile de pe traseu. Face parte, si exercitiul acesta, dintr-o constientizare a expansiunii de orizont.
18 martie 1906, aparatul de zbor al lui Vuia
Traian Vuia in 1905
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
