In cazul ecranizarilor, la fel ca in cazul tuturor celorlalte genuri cinematografice, exista cateva reguli bine stabilite, de la care nici un regizor sau scenarist din lume nu poate sa abdice fara sa-si compromita definitiv viziunea. Sigur ca ar fi imposibil sa rasara la tot pasul ecranizari stralucite, fie ca e vorba despre cele fidele (precum Pe aripile vantului) ori despre cele iconoclaste, care egaleaza prin spirit - si aproape deloc prin litera - sursa (precum Calauza sau Blade Runner). Insa ceea ce face Mike Newell (de altfel regizor respectabil, absolvent de Cambridge, cu filme inegale la activ, printre care Patru nunti si o inmormantare, Donnie Brasco, Mona Lisa Smile, Harry Potter si Pocalul de foc) este sa siluiasca repetat una dintre cele mai tulburatoare povesti ale lumii. Dragostea in vremea holerei, minunata carte a lui Gabriel Garcia Marquez, este atat de vasta si desavarsita, incat numai ideea de-a o ecraniza este (si ar fi trebuit sa ramana) o utopie. Odata pornit in asemenea aventuroasa intreprindere, era clar ca Newell trebuia sa reduca drastic pasaje intregi din carte. Numai ca selectia operata de el este atat de dezlanata, redundanta si nejustificata narativ, incat rezultatul este aproape imposibil de urmarit. Fara sa inteleaga esenta unei ecranizari, el bifeaza didactic - la modul cel mai agasant didactic - secvente din carte, regizand un film care lasa senzatia ca doar a furat numele eroilor, pentru a-i aplatiza impardonabil. Rezumat brutal, filmul poate ramane in memoria spectatorilor nefamiliarizati cu scrierea lui Marquez drept povestea unui barbat care a iubit 51 de ani o femeie. Adica un fel de stire despre Scarlett O'Hara, o sudista care a trecut cu succes prin razboiul de secesiune si trei casnicii... Grav alterat la capitolele stil si coerenta, filmul are sansa de-a avea in distributie actori excelenti (cu exceptia artificialului Benjamin Bratt, care face harcea-parcea un personaj cheie precum doctorul Juvenal Urbino) si nesansa de a-i subfolosi amarnic. Cu exceptia Fernandei Montenegro, foarte sugestiva in rolul mamei lui Florentino Ariza, actorii sunt pusi sa se miste abulic prin cadru, diverse pasaje din carte sunt vizitate fara har, Shakira se tanguie pe coloana sonora, iar peisajele insufletite atat de plastic de Marquez sunt acoperite de colbul nepriceperii si banalitatii. In plus, Newell are total nefericita idee de-a folosi aceeasi actrita (Giovanna Mezzogiorno) in rolul Ferminei, din adolescenta pana la saptezeci de ani (iar frumoasa actrita italianca izbuteste un rol de compozitie dificil) si de a schimba interpretul eroului: Florentino este interpretat in adolescenta de un actor deosebit de antipatic si lipsit de orice talent, pentru ca apoi eroul de 30 de ani sa "sara" la ipostaza Javier Bardem, distribuit aici ca nuca in perete. Aclamat nu doar pentru proaspatul rol din No Country for Old Men (care i-a adus Oscarul), Bardem este cel mai mare actor al Spaniei si unul dintre cei mai mari ai lumii. Insa aici este uimitor cat de inabil si fortat este condus sa interpreteze unul dintre cele mai frumoase roluri de indragostiti ai lumii... Pana la urma, singurul merit al acestei ecranizari neghioabe este (probabil) cel reiesit dintr-un comunicat de presa: in ultima saptamana, topul vanzarilor de carte al unui popular site de internet a situat cartea lui Marquez pe prima pozitie. O comparatie evident in castigul cititorilor...
Dragostea in vremea holerei/ Love in the Time of Cholera. Productie SUA, 2007. Regia: Mike Newell. Cu: Javier Bardem, Giovanna Mezzogiorno, Benjamin Bratt, Catalina Sandino Moreno, Hector Elizondo, Liev Schreiber, Fernanda Motenegro, John Leguizamo. Premiera: 7 martie. Distribuit de: Prooptiki Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
