A sasea editie a Festivalului International "Zile si Nopti de Literatura" de la Neptun si Mangalia i-a provocat la discutii aprinse pe cei 60 de scriitori din tara si din strainatate invitati la dezbaterea cu tema Asteptarile europene fata de literatura tarilor recent aderate la UE. Dintre toti, criticul literar Mircea Iorgulescu a incins cel mai mult spiritele, sustinand ca "Europa de Est e o fictiune".
- Cum vi s-a parut aceasta editie a festivalului?
- Nu pot face o judecata comparativa cu editiile precedente, fiindca nu am termen de referinta. A fost prima data cand am venit la colocviul de la Neptun. Stiam, bineinteles, de existenta lui si cred ca a fost o idee foarte buna. La fel de bine a fost ca s-a continuat. Este o institutie, iar pentru a se impune institutiile au nevoie de timp si, desigur, de adaptari. Voi da si un exemplu. Mie mi se pare cam hibrida formula actuala, care consta in impreunarea dintre un colocviu si un festival de poezie. Sunt "genuri" complet diferite, de ce sa fie amestecate?! Ca sa nu mai spun ca exista poeti pe care lectura proprie ii poate defavoriza pana la anihilare, mai ales daca nu au aptitudini histrionice. Iata, la Neptun a fost anul acesta Emil Brumaru. A citit cateva poezii admirabile, dar le-a citit sters, monoton, parca absent. N-a avut "succes de public", au avut in schimb cativa cabotini ale caror compuneri nu faceau de fapt nici doua parale. Si era, in principiu, un "public" special, de literati, nimeni nu-l punea pe Emil Brumaru mai prejos de cei aplaudati fiindca facusera pe mascaricii. Caci nu poezia a fost aplaudata, ci exhibitionismul. Vocatia acestui colocviu, cred, tine de dimensiunea lui europeana, de deschiderea spre lume, de capacitatea de a asigura dezbateri, dispute si intalniri cat mai putin bruiate de mizeriile provincialismului.
- La Neptun, ati reusit sa tulburati apele literatilor romani prin afirmatiile pe care le-ati facut referitor la expresia "Europa de Est".
- Chiar asa, am tulburat apele literatilor romani?! Inseamna ca sunt nemaipomenit de statute si deloc adanci, desi n-am avut impresia asta, oare ma voi fi inselat?! Ceva-ceva s-a intamplat insa. Mi-am amintit de "principiul gainii". Niste "umanitari", cum se zice acum, s-au dus la un trib african si au proiectat acolo un filmulet didactic despre binefacerile spalatului pe dinti. Dura vreo 15 minute. La sfarsit, bastinasii au fost intrebati ce i-a interesat cel mai mult. "Gaina!" - s-a raspuns in cor. "Care gaina?!" - au ramas nauci umanitarii. Au mai pus filmul o data, au repetat intrebarea, raspunsul a fost insa acelasi, tot in cor si tot exuberant: "Gaina!". Misterul a fost dezlegat dupa ce filmul a fost vazut pe indelete, cu incetinitorul, de cei care il adusesera. Intr-adevar, in cateva cadre, pret adica de cateva secunde, undeva in fundal se putea zari trecand o gaina. Oratania, se vede, nimerise din intamplare cand se turnase acel filmulet sanitar, iar cei din trib nu retinusera decat acele cadre. Altceva nu-i interesase, altceva nu le ramasese in memorie. Cum textul interventiei mele a fost publicat intre timp in Romania literara, se poate foarte bine cauta acolo buclucasa "gaina" care i-a facut, e drept, pe cativa, doi-trei colegi, sa se agite de parca se daduse alerta de gripa aviara cu H5N1, pentru a ramane in domeniul comparatiilor avicole. Si aveti dreptate, a fost vorba exclusiv de scriitori din Romania, nici unul dintre cei veniti din strainatate, romani sau neromani, nu a reactionat altfel decat sustinand ceea ce spusesem eu si chiar ducand mai departe ceea ce eu doar sugerasem. Cu o exceptie totusi, a "moldoveanului" Vitalie Ciobanu, care a spus ca intelege perfect ce-am spus, dar ca in Republica Moldova situatia e diferita. L-am inteles si eu pe el, presupun, destul de bine.
- Demersul dvs. s-a axat, de fapt, pe o revolutionara rasturnare de sens in expresia "Europa de Est"...
- Nu era nimic revolutionar sau radical in interventia mea. Porneam de la o constatare simpla, de domeniul evidentei: ca "Europa de Est" este o expresie a consecintelor politice ale celui de-al doilea razboi mondial. O denumire cu aparenta strict geografica pentru a se neutraliza sau, daca vreti, a se ascunde un continut eminamente politic. Am si exemplificat, citand existenta celor doua Germanii, una "de Vest", alta "de Est". Puteam adauga Berlinul, unul "de Vest", altul "de Est". Erau geografice aceste denumiri?! Sa fim seriosi! Ajunge apoi sa te uiti pe o harta a continentului ca sa realizezi ca denumirea asta este si geografic aberanta. In nord, Finlanda si buna parte din Suedia, iar in sud Grecia si o parte din Italia se afla intre exact aceleasi meridiane ca si republicile baltice, Polonia, Ungaria, Romania, Bulgaria etc.; de ce atunci unele s-ar afla "in Est", iar altele "in Vest"?! Raspunsul e simplu - din ratiuni eminamente politice, pentru a se da, printr-o denumire "tehnica", o aparenta neutra unei realitati politice deloc neutre. A fost creata o fictiune pseudogeografica pentru a se masca un continut politic. Prabusirea regimurilor comuniste a dus la disparitia acestui determinativ, am mai spus. Sau ar trebui sa duca. Mentinerea lui in circulatie e un fenomen de inertie intelectuala si o forma de a ramane mintal captivii unui timp istoriceste disparut. Un mod de a gandi o realitate noua in termenii uneia care nu mai exista. E anacronic si retrograd. Cu atat mai mult cu cat de-a lungul deceniilor in care continentul a fost divizat s-a creat o imagine profund falsa, aceea a existentei unei Europe veritabile, se subintelege ca in Vest, si a uneia "de Est", o Europa de mana a doua, un fel de ruda saraca. Pentru ca, de ce sa ne ascundem dupa deget, asta a fost reprezentarea curenta vreme de zeci de ani pentru sutele de milioane de oameni aflati de o parte si de alta a "cortinei": ca exista o Europa "adevarata" si una, "in Est", handicapata, incerta si dubioasa, aspiranta umila si nefericita la invidiabilul statut de "europenism" integral si autentic. O Europa "autentica", fericita si paradiziaca, un fel de san al lui Avraam, si alta contrafacuta, cam veleitara, pe deasupra si suferinda, batuta de Dumnezeu, blestemata de Istorie. Te-apuca plansul, nu?! Plangi, asa, si plingi, si plingi, si te vaieti pe la raspantii de propria-ti mila... Mie asta mi se pare detestabil. E un cert sindrom de nevolnicie si e si inexact. Occidentalii n-au avut deloc sentimentul ca ar trai in paradis. Aceasta reprezentare a fost foarte puternica mai ales in asa-zisa Europa de Est, unde inca mai este cultivata, pe diverse tonalitati, de la tanguirea victimizanta la revendicarea agresiv exhibitionista, in genul cersetorului care trece instantaneu de la jelanie la injuratura si te spurca vehement daca nu-l miluiesti.
In al doilea rand, "cortina" care a separat cele doua parti politic divizate ale Europei a avut un efect nociv pentru ambele, fiindca le-a facut sa se ignore reciproc. Nu trebuie sa fii din cale-afara de inteligent pentru a realiza ca o cortina nu doar separa, ci si ascunde ce se afla dincolo de ea, de o parte si de cealalta. Istoria reala a tarilor si societatilor din "Vest" e aproape cu desavarsire ignorata in "Est" si viceversa. In primul deceniu de dupa sfarsitul razboiului, de pilda, intreg continentul a cunoscut mari lipsuri, alimente rationalizate, comert la negru, saracie, criza atroce de locuinte. Si totusi, cati romani au constiinta acestei unitati europene de fond in traversarea dezastrelor produse de al doilea razboi mondial?
Interviu realizat de Marcela Gheorghiu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
