In carte predomina in mod vizibil (si dezolant)banalitatile. Este vorba de adevaruri de ordinul evidentei, pe care toata lumea le cunoaste si nimeni nu le contesta.
Vasile Ghica a publicat o carte uriasa, de aproape 500 de pagini format mare, cuprinzand aforisme, in jur de 18 pe fiecare pagina. In total ar fi vorba de aproximativ 9.000 de aforisme, in conditiile in care intreaga omenire, de la originile ei si pana in prezent, n-a produs mai mult de 1.000! (1.000 de aforisme reusite, intrucat celelalte nu pot fi luate in considerare.) Mari oameni de spirit, ca Montaigne sau Bernard Shaw, Shakespeare sau Ortega y Gasset, au ramas in memoria colectiva cu cate 4-5 cugetari si vorbe de duh. Vasile Ghica vrea sa ramana cu 9.000! Cartea sa, simpatic intitulata Chef pe Titanic (Iasi, Ed. PIM, 2008), arata pana unde poate duce ambitia in absenta spiritului critic.
Foarte rare sunt in acest volum aforismele care meritau aduse la cunostinta publicului. Ele atrag prin umorul de idei, prin cate un paradox sau printr-o irizatie de poezie:
"Au disparut canibalii. Nu mai suntem deci interesanti nici sub aspect gastronomic.";
"S-ar fi cuvenit ca stomacul sa fie rezistent la foame, nu creierul.";
"Cunoasterea este jar, creatia flacara.";
"In istoria oricarei iubiri exista un balcon ca al Julietei pe care mai tarziu se intind rufe." Etc.
In carte predomina in mod vizibil (si dezolant)banalitatile. Este vorba de adevaruri de ordinul evidentei, pe care toata lumea le cunoaste si nimeni nu le contesta, astfel incat nu se intelege de ce autorul le reia cu un aer solemn:
"Indoielile intretin misterul, nu certitudinile."
Bineinteles, cum ar fi putut certitudinile sa intretina misterul? De altfel, nimeni nu a sustinut vreodata asa ceva.
"Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai."
S-a vorbit de nenumarate ori despre pacatul lui Adam de a fi muscat din marul cunoasterii, care a dus la gonirea lui si a Evei din rai. De ce trebuia sa ni se mai spuna o data asta?
"Absolutul nu poate fi abordat cu idei infantile."
Culmea era sa poata fi abordat.
"Fara escaladarea desertului, nu poti savura voluptatea oazei."
Doua greseli de exprimare intr-o singura fraza. Desertul nu se escaladeaza, se strabate, pentru ca nu este un varf de munte, ci o campie de nisip. "A savura voluptatea" reprezinta un pleonasm: este ca si cum ai spune "a savura savoarea". Dar, dincolo de aceste greseli de exprimare, ramane platitudinea ideii. Este arhicunoscut faptul ca, dupa ce rabzi multa vreme de sete, apa ti se pare o licoare minunata.
Asa se intampla si cand escaladezi cartea care parca nu se mai termina a lui Vasile Ghica: savurezi cu nesat voluptatea putinelor aforisme izbutite.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
