De la o vreme, urmăresc programul "Miracole" de pe Zone Reality. Până să dau de el - întâmplător, fireşte, căci despre lucrurile bune şi frumoase nu se prea vorbeşte - trăiam cu impresia că respectivul canal trăieşte exclusiv din chestii gen "Trădaţi din dragoste", exploatând adică "setea de mizeria altora", cum bine spunea Fănuş Neagu, atracţia morbidă a publicului pentru tot ceea ce este sângeros sau imund.
Unele dintre cazurile prezentate mă ţin la oarecare distanţă, ca să zic aşa, pentru că e vorba despre oameni care s-au vârât de bună voie în gura lupului, fără a fi obligaţi sau forţaţi în vreun fel. Mă bucur că au scăpat în mod miraculos, dar...
Acestea sunt însă puţine. Covârşitoarea majoritate a întâmplărilor n-au fost provocate în niciun fel de protagoniştii lor, oameni simpli şi curaţi, astfel încât te duci cu gândul la vorba "Dumnezeu îi încearcă pe cei pe care-i iubeşte".
Am să vă povestesc două, de facturi diferite (şi, în ochii unora, de gravitate diferită).
Un cuplu avea un câine, Sailor. Într-o zi, acesta a căzut jos şi nu s-a mai mişcat. Pur şi simplu. Au alergat la veterinar, care le-a spus că patrupedul a paralizat, probabil ca urmare a unor leziuni interne de origine necunoscută. Nu e nimic de făcut, le-a zis, trebuie eutanasiat. Au refuzat, l-au luat acasă, l-au întins pe o pernă, i-au oferit apă şi mâncare, l-au vegheat. Câinele nu mişca deloc. Au trecut două zile, după care bărbatul a decis că nu mai e nicio speranţă, în dimineaţa următoare îl va duce să fie "adormit". Femeia, însă, a zis: "Mă voi ruga la Dumnezeu să trimită un înger". În zori, bărbatul a ieşit să pregătească maşina, moment în care s-a trezit în curte cu o căţeluşă fără zgardă. A luat-o în casă să o hrănească, dar căţeluşa s-a dus glonţ la Sailor, l-a privit câteva clipe, apoi a început să-l împingă cu botul. Spre stupoarea bărbatului, căţelul a ridicat capul, apoi s-a ridicat cu totul şi amândouă animalele au ieşit să se joace!! Alertată, femeia a venit fugind şi a şoptit: "Un înger nu trebuie neapărat să aibă aripi..." Sailor era ca nou. Oameni oneşti, au dat anunţ la radioul local, căutând eventualul stăpân al căţeluşei, care a apărut a doua zi. O femeie care le-a explicat că s-a mutat de curând în orăşel, la vreo cinci kilometri distanţă, dincolo de o pădurice... Adusese şi zgarda căţeluşei şi, când stăpânii lui Sailor au văzut medalionul, au încremenit: numele salvatoarei era Angel...
O femeie pierduse un copil la scurt timp după naştere. Peste un timp, a rămas din nou gravidă şi, cu mari emoţii, a născut o fetiţă. Din nefericire, însă, bebeluşul s-a născut mort, fără puls, fără suflare, fără bătăi ale inimii. Vreme de o jumătate de oră, nu mai puţin de patru medici şi două asistente au încercat resuscitarea. Fără succes. Au declarat copilul mort, l-au pus într-o păturică şi l-au dat mamei să-şi ia adio. Nu numai ea, ci şi mai mulţi apropiaţi, care veniseră la căpătâiul ei, au ţinut pe rând în braţe trupuşorul inert, rece şi cu chipul începând să se albăstrească. Până când unul dintre ei a simţit o căldură şi, privind fetiţa, a constatat că îşi recăpătase culoarea roz şi respira! Doctorii s-au întors în trombă, doar pentru a confirma ceea ce devenise evident: copila trăia. Revenise la viaţă la aproape două ore de la naştere şi 45 de minute după ce fusese declarată oficial moartă. Nu lacrimile părinţilor m-au impresionat cel mai tare, ci ceea ce a spus una dintre asistente: "Nu e în niciun fel meritul nostru!"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
