Iguanodonul a fost unul dintre primii dinozauri descoperiti de paleontologi, iar pe parcursul secolului XX a imbogatit continuu, cu schelete complete, muzeele de pe mai multe continente. Asta arata ca specia era bine reprezentata numeric inca de acum 120 de milioane de ani, in perioada cretacica. si-a primit numele de la dentitia ca de iguana din ciocul de rata (mai precis: ca de rata...) cu care l-a inzestrat natura.
Un cioc comic si dantura specifica: datorita lor, soparla asta simpatica reteza harnic vegetatia suculenta a Erei Mijlocii, inghesuind-o intr-un stomac apt s-o metabolizeze in folosul masei de cateva tone din care se alcatuia corpul sau de trei-cinci metri inaltime. Asemanarile cu fiintele infinit mai marunte, printre care ne ducem noi existenta, nu se opresc aici. Intrucat avea mersul biped, probabil si saltat, ne putem gandi la un cangur urias, obisnuit sa traiasca in turme si sa migreze de-a lungul apelor curgatoare si in jurul lacurilor namoloase din vremea respectiva. Semana oarecum si cu contemporanul sau tiranozaurul, care era tot biped si cu membre anterioare scurte, dar de cateva ori mai inalt, avand, in plus, un craniu imens, garnisit cu tot ce-i trebuie ca masinarie de sfasiat unui carnivor inrait. N-am nici o indoiala ca ferocitatea hulpava a acestuia din urma punea o oarecare ordine panicata in turmele de iguanodoni erbivori.
Iguanodon orientalis, spre deosebire de iguanodonul "clasic", mai era purtatorul unei umflaturi craniene si al unei cavitati nazale de tip cutie de rezonanta. Acolo -presupun paleontologii - se produceau cantonetele de amor ale speciei, care, in perioada de imperechere, umpleau noptile cu luna ale continentelor. Daca tot vedem in pasarile actuale urmasii directi ai unora dintre speciile de dinozauri de odinioara, mi se pare firesc sa nu subapreciem talentele muzicale, individuale si colective ("orchestrale" cu alte cuvinte), ale inaintasilor.
Pe ruta de migratie californiana, cercetatorii au avut mai recent norocul sa descopere osuare fosile cu cohorte intregi de iguanodoni, ceea ce trimite imediat gandul la catastrofe naturale grave, produse in trecutul imemorial al planetei. O inundatie imprevizibila, un cutremur au reprezentat prilejuri de decimare a populatiei de dinozauri de pe un teritoriu sau altul al lumii mezozoice, cu tot ce poate fi imaginat astazi ca drama la nivelul acestor specii de vietuitoare de mult apuse. Omul de stiinta cauta cu voluptate asemenea leagane ale unor tragedii naturale, dand la iveala, din malul impietrit, oasele fosile ale animalelor disparute. In astfel de locuri, ele apar intr-o concentratie si o diversitate ce fac posibile nu doar recompunerea formelor vii de odinioara, ci si intelegerea relativ exacta a interferentelor, a conexiunilor dintre specii in contextul unui moment geologic anumit.
Timpul, insa, nu este doar o inlantuire de calamitati. Imi place sa cred ca, guvernati de legile lente ale erei lor nesfarsite, dinozaurii si-au parcurs existenta individuala si de specie cu un calm proportional cu dimensiunile lor iesite din comun. Ziua iguanodonilor n-are nimic din precipitarea trairii umane. Este, poate, mai aproape de imaginea timpului static, nesesizat din lipsa unui organ inteligent care sa-i observe si sa-i masoare trecerea. Momentele catastrofice din istoria speciei lor nu fac decat sa ne constientizeze, prin contrast, de darul incredibil al acestor vietuitoare spectaculoase: acela de a-si cuprinde normalitatea existentei intr-o imensa masa corporala proprie si intr-o mare de timp rabdator.
Ceea ce ne reveleaza cercetarile paleontologilor este marturia unei lumi vechi, de certa bogatie biologica si adesea surprinzatoare in primitivitatea ei exploratoare, totusi, de forme si de linii evolutive noi. Cine stie citi printre pietre si chiar in pietrele ce inchid ramasite de fiinte a caror clipa de efervescenta terestra s-a consumat cu milioane si milioane de ani in urma, acela si-a deschis calea, printr-un culoar mental, spre un intreg univers al materiei vii. Prilejuri de bucurie si uimire, popasurile sale pe diferite paliere geologice ii ofera o impresionanta reprezentare secventiala a acestui miracol continuu, care este viata in desfasurarea sa ontologica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
