Stagiunea s-a inchis, in teatre au mai ramas doar functionarii din administratie, ca sa-si puna la punct in liniste catastifele si hartoagele (de cand cu generalizarea folosirii computerelor, in institutiile de spectacol, ca si in celelalte institutii din Romania, cantitatea de hartie care circula intre birouri s-a triplat), artistii au plecat in vacanta, adica (majoritatea) la filmari, casting-uri sau suse pe litoral, intr-un cuvant, peste peisajul scenic a pogorat, fierbinte, vara. Prilej pentru cronicar sa priveasca inapoi, pe cat va putea, fara manie.
Pentru a incepe acest exercitiu cu necesarul calm si fireasca detasare, locul ideal pare a fi chiar locul sau de munca. Acesta se gaseste, oarecum paradoxal, intr-un teatru, mai exact in teatrul cel mai teatru dintre toate, adica Teatrul National din Bucuresti. Am mai vorbit despre el in rubrica de fata - evident, fara a-i comenta "critic" spectacolele -, incercand sa sugerez cat de cat complexitatea acestui urias organism/mecanism cu aproape cinci sute de salariati, dintre care aproape o suta de actori. Simpla lui mentinere in viata/ functiune reclama un consum de energie inimaginabil de catre membrii unor ansambluri "normale", de n-ar fi sa punem la socoteala decat lungimea traseelor intr-o cladire ce ocupa, in falnicul centru al Capitalei, nu mai putin de un hectar. In prezent, Teatrul National din Bucuresti e in plina (p)refacere; ideologica si spirituala, deocamdata, dar, spun oamenii mari - in vorba si, mai rar (adica rar de tot), in fapta - ai natiei romane, nici renovarea, restructurarea si revitalizarea sa concreta, materiala nu vor intarzia prea mult. Tradusa in limbi moderne, aceasta promisiune vrea sa zica, probabil, ca in vreo zece ani de-acum incolo vom avea si noi "Teatrul cel Mare" complet restaurat...
...lucru de care nu putini se vor bucura. Un interesant studiu de piata comandat de TNB (serios si temeinic intocmit de specialisti de la Cultural Communication SRL) releva ca, din populatia mergatoare la teatru a Capitalei - alarmant de redusa in comparatie cu iluziile pe care si le fac slujitorii muzelor -, procentul cel mai masiv prefera scena (scenele, de fapt) Nationalului. O "vizita" aici, macar o data pe an, este perceputa ca fiind absolut obligatorie pentru orice roman care se respecta. Rezultate instructive a oferit studiul si in privinta gusturilor si preferintelor artistice ale fidelilor teatrului, rezultate care le-ar da raspunsuri convingatoare unor critici chiar si la intrebari abisale de genul "ce cauta cutare piesa in repertoriul TNB?". Dar, despre toate acestea, mai pe larg, cu alta ocazie. Deocamdata, pentru uzul cititorilor interesati de cele mai recente productii ale Teatrului National, iata, intr-o rapida panoramare, "tabloul" ultimelor cinci luni ale stagiunii abia incheiate.
Viata mea sexuala de Cornel George Popa. Premiat la concursul UNITER "Cea mai buna piesa a anului 2004", textul de debut al dramaturgului si regizorului iesean ascunde, dincolo de titlul socant si in pofida lui, povestea trista a unor eroi ai "tranzitiei" noastre, care incearca sa supravietuiasca esecurilor, dezamagirilor si unei realitati tot mai agresive. In regia lui Sorin Militaru si scenografia Alinei Herescu evolueaza Tania Popa, Constantin Dinulescu, Silviu Biris, Daniel Badale, Vitalie Bichir, Razvan Oprea si Maria Garbovan.
Jocul ielelor de Camil Petrescu. Una dintre cele mai faimoase, mai dificile si (de aceea) mai rar jucate piese din dramaturgia romana se reveleaza, in regia lui Claudiu Goga si scenografia semnata de Stefan Caragiu si Liliana Cenean, ca o drama de stranie actualitate, in ciuda celor aproape noua decenii scurse de la scrierea ei. Distributia (dubla pentru unele roluri, inclusiv pentru rolurile principale Gelu Ruscanu si Maria Sinesti) ii include pe Marius Stanescu (de la Teatrul Odeon)/Liviu Lucaci, Irina Movila/Ilinca Goia, Mircea Rusu, Ilinca Tomoroveanu, Emilia Popescu (Comedie), Dorin Andone, Vlad Ivanov, Eugen Cristea, Bogdan Musatescu, Rodica Ionescu, Dan Tudor/Andrei Duban, Ioan Andrei-Ionescu/Marcelo Cobzariu, Daniel Badale, Eduard Dumitru, Aristita Diamandi, Mircea Anca.
Sambata, duminica, luni de Eduardo De Filippo. O piesa "de familie" a aproape clasicului comediograf napolitan (1900-1984), vorbind cu tandrete, umor si o discreta nostalgie despre oameni simpli si sentimente complicate. In distributie: Costel Constantin, Cecilia Barbora, Ileana Stana Ionescu, Matei Alexandru, Traian Stanescu, George Motoi, Rodica Muresan, Marius Rizea, Afrodita Androne, Cristian Cretu, Gavril Patru, Irina Cojar, Vitalie Bichir, Dragos Ionescu, Liliana Hodorogea. Regia: Dinu Cernescu, scenografia: Florilena Popescu-Farcasanu.
Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal de Matei Visniec. Inclusa in capitolul repertorial intitulat "Procesul comunismului", piesa autorului romano-francez - meditatie in ton grotesc pe tema Puterii si a fricii - beneficiaza, in regia romano-americanului Florin Fatulescu, de o punere in scena reunind, printre altii, actori precum Claudiu Bleont, Medeea Marinescu, Florina Cercel, Mircea Rusu, Sanda Toma, Amalia Ciolan, Andrei Duban. Scenografia: Puiu Antemir.
Hanjo/Seijo de Yukio Mishima. Spectacol-coupe cu doua piese scurte ale celebrului prozator, poet si dramaturg nipon (nascut in 1925 si mort in 1970, prin sinucidere rituala), personalitate fascinanta si controversata a literaturii mondiale. Regizorul japonez Issey Takizawa a lucrat cu actorii Teodora Mares, Kana Hashimoto si Marius Bodochi, respectiv Carmen Ungureanu, Brandusa Mircea si Marius Manole, un spectacol ce imbina arta scenica moderna cu elemente ale teatrului traditional nipon.
Ultimele doua montari urmeaza sa aiba premiera oficiala la toamna, fiind aratate pana acum publicului in avanpremiera. Pana la deschiderea noii stagiuni insa, cand vor fi reluate si duminicalele Conferinte ale TNB, Teatrul cel Mare se odihneste si el. Ceea ce nu inseamna ca doarme.
P.S. In articolul de saptamana trecuta am lasat sa apara, ca sa zic asa, o omisiune - Festivalul de rostire a creatiei eminesciene de la Botosani e organizat de Asociatia "Focus" din urbe - si o trasnaie: spectacolul premiat de public la Gala Vedetelor de la Buzau este Variatiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt (nu Vizitatorul, de acelasi autor). Caldura mare...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
