Bine e ca, la tine acasa, sa te simti la curent cu ce se mai intampla pe scenele lumii. O astfel de placuta senzatie am avut dupa extraordinara reprezentatie sustinuta de Nederlands Dans Theater pe scena Operei Nationale, in deschiderea programului O Sarbatoare Culturala - Parteneriat Olanda-Romania.
Prin tinuta artistica fara cusur, spectacolul ne arata o data in plus cat de mare nevoie avem in Romania de astfel de evenimente. O astfel de performanta trebuie vazuta. Fara sa fi atins o culme a emotiei sau a celor mai proaspete tendinte avangardiste, cele trei momente Aripi de ceara si Smoala si pene in coregrafia lui Jiri Kylian si, respectiv, Vorbeste - moment imaginat coregrafic de Paul Lightfoot si Sol Leon - au avut darul de a impresiona prin mentalitatea profesionala ce respira prin fiecare detaliu. De la scenografie pana la cea mai subtila trecere de stare, discursul scenic era marcat de spiritul unui perfectionism cu zambetul pe buze, a unei incrancenari - caci ce poate fi de fapt tendinta catre perfectiune altceva decat o lupta crancena cu propria comoditate - asumate in sensul cel mai inalt si nesofisticat de catre toti cei implicati in spectacol, spiritul harnic specific olandez fiind inoculat unui ansamblu artistic altminteri multinational. Expresie a unei baze de selectie de nivel mondial, tinuta coregrafica a membrilor acestei ultraselecte companii a produs inca de la primii pasi o impresie de nesters pentru multa vreme in memoria spectatorilor. Miscarea fluida, gestul coregrafic amplu, discursul expansiv, lipsit de acel ermetism nu o data obositor si prea adesea nemotivat prin care pacatuiesc montarile de gen, au facut ca participarea la acest spectacol sa fie o adevarata bucurie.
Cu un adevarat cult pentru dimensiunea vizuala, Nederlands Dans Theater confera acesteia o consideratie iesita din comun. Fie ca este vorba despre rafinamentul subtil al costumelor, despre iluminare, conceptie scenografica sau suprafata de joc, avem de a face cu acelasi cult pentru atingerea scopului propus. De aceea, toate aceste elemente au fost aduse de olandezi de acasa, motiv pentru care nelipsitele surprize tehnice pe cat de penibile pe atat de frecvente in productiile autohtone au lipsit de aceasta data cu desavarsire. Actionand in siajul unei mentalitati de vis pentru noi cei din Balcani, echipa artistica si cea tehnica au impresionat in aceasta productie prin forta intregului.
Asa se face ca, pe scena Operei, am vazut cum a plouat, a iesit fum, s-au creat rafinate zone de umbra si lumina, s-au inaltat piane in viziuni daliniene, s-au amplificat instrumente si s-au folosit simultan, fara nici un incident, surse audio live si inregistrate. Necunoscand intelesul lui "pai..." dansatorii olandezi au plutit ireal pe o scena care, altminteri, in stagiunile noastre, geme adesea dureros sub apasarea unui concret frust, lipsit de meandre.
Cat despre partea artistica, ea s-a putut exprima nestavilit. Aici poate talentul acela romanesc al lui "pai sa fi avut eu conditiile lor..." a oftat cu ciuda. Dar nu-i nimic. Olandezii isi vad mai departe de drum, in timp ce noi ramanem in continuare cei mai valorosi si mai visatori. Oricum, vazand live pe Nederlands Dans Theater, vom avea macar la ce visa... pentru o vreme.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
